Loc de dat cu capul

Ai mei la serviciu au pus alaturi de open jobs, cursuri de golf , etc, etc, si un afis cu “loc de dat cu capul” unde iti poti rezolva toate nemultumirile si frustrarile. Metoda este buna, testata si eficienta – asa ca trebuie preluata si in viata particulara. De data asta “locul” e desemnat sa fie acest post/articol sau sedinta terapeutica gratuita. Nu-mi trimiteti nici o factura in urma lecturarii!

Cum Alcatrazul meu s-a dovedit o gaura neagra in care intra toate veniturile mele si ale Lui, pe urmatorii 20-25 de ani, a trebuit sa scoatem suplimentar bani din piatra seaca, asa ca am apelat la inchirieri. Din exterior e o afacere simpla: dai cheia, iei banii, nu te doare capul! Total gresit – capul te doare si inca tare!

Prima migrena a sosit cu primul chirias care s-a hotarat sa nu mai plece din apartament la data stabilita in contractul scris, pentru ca a visat el noaptea, ca ar avea un contract oral in care noi i-am promis cazare pe termen nedeterminat. In realitate baiatul, cu cateva probleme la cap, se certase cu iubita si credea ca stand in aproprierea ei – o va convinge ca el e alesul…  Iar cum convingerea iubitei nu avea un termen fix – nici el nu putea pleca la data fixa. Ce e asa de greu de inteles?

Urmatoarea migrena a sosit cand un potential chirias a fost nemultumit de cum arata mobila din casa si a pretins in avans o noua mobila de bucatarie in valoare de 15000 de euro, pentru ca el statea pe social si avea nevoie de o bucatarie mare. Si nu oricand, ci inainte ca el sa se muta in casa impreuna cu prietena, somera si ea, care tocmai ramasese insarcinata. Noroc ca eram deja experimentati si am avut discutia inainte de inmanarea cheii.

Insa astia sunt oamenii, cu ei trebuie sa defilam, asa ca am gasit in final o tanara mama cu un copil, cu planuri mari si perspective luminoase. Fata a afirmat sus si tare ca se pricepe la renovari, la gradinarit, la tamplarit, vopsit, zugravit si fel de fel de alte treburi, insa singura contributie care a avut-o a fost sa arunce intr-o baraca de lemne o sofa pe care ea insasi ne-a rugat sa i-o lasam sa o foloseasca. Dupa care s-a mirat ca i-am pretins s-o plateasca din garantie. Ca doar era urata! Iar asta nu e totul… Dupa ce a inundat vreo cateva saptamani bucataria pentru ca furtunul de la masina de spalat vase se desprinsese din loc si curgea pe alaturi – a chemat o comisie de la oras sa o inspecteze casa de igrasie… Care a fost scopul acestei inspectii – care a certificat ca locuinta e total sanatoasa in rest  - doar ea stie… Banuiala mea este ca spera sa obtina o locuinta asemanatoare si mult mai ieftina din fondul orasului – ca era doar o amarata de somera, care abandonase fostul loc de munca pentru ca ii provoca dureri de spate… Insa de aruncat mobila a fost posibil, cu toate durerile cu tot…

Dupa toate aceste experiente stau si intreb, cum am putut eu oare supravietui in acea casa fara bucataria de 15000 de euro, mergand la serviciu zi de zi, muncind ca un sclav in fiecare weekend, alergand din dreapta in stanga dupa materiale si alte minuni si nu mi-a trecut prin cap macar odata, ca daca ma doare spatele pot deveni casnica, sau pot cere de la oras locuinta si asumistuki si sta acasa sa numara stelele in fiecare zi?! Noroc cu locul de dat cu capul!

Opriti timpul?

O mai stiti pe Corina Chiriac? Vi s-a intamplat vreodata sa pierdeti directia? Sa mergeti linistiti din punctul A in punctul B, ca sa realizati dintr-o data ca sunteti in punctul C, care n-are nici o legatura nici cu punctul A sau cu B. Stau si ma uit la X factor, minunandu-ma ce talentati sunt unii oameni – si la fiecare rechizitoriu al lui Simon: De ce n-ai reusit pana acum? Cate vizualizari ai pe youtube? Cati ani ai? ma trezesc raspunzand in locul lor: nu stiu, 5, prea multi…  Unde e oameni buni, punctul B? Cum de m-am innamolit tocmai in punctul C? Mai merita sa-l caut pe B? A existat vreodata acest B – sau l-am fabricat de una singura in capul meu? Exista vreun deadline pentru atingerea lui B? Si apoi? Ce ramane de facut dupa ce-ai ajuns acolo?

Toamna

Am o melodie in cap care 1 – nu-mi place; 2 – nu stiu cum a ajuns acolo; 3 – cum sunt darnica, v-o dau si voua – poate se ia ca varicela…

Toastmaters

Vine o colega la mine in una din zile si ma intreaba daca nu vreau sa ma inscriu intr-un club: toastmaster. Desi viata mea sociala e ultra solicitanta, m-am chinuit un pic si am facut loc si acestui club – unde oameni se intalnesc si in engleza se chinuie sa tina discursuri pregatite sau improvizate. In primul rand mai imi slefuiesc engleza, apoi mai vad un om, doi, plus ca e in timpul serviciului…

Pentru data viitoare – joi –  trebuie sa gasesc 4-5 teme, pe care ceilalti sa le dezvolte in 1-2 minute de vorbit. O idee ar fi programele de TV – cele doua fete al medaliei, privind reality shows. Aveti si alte idei? Peste 2 saptamani  ar trebui sa le spun ceva esential, distractiv si succind despre Ro – in alta tema. Si tot asa… So, help me out!!!

Unde plecam de acasa

Ieri am avut un “party” ca ni s-a schimbat seful. Chiar il asteptam cu sperante mari. Am avut in program bowling, sauna, cina si club in Helsinki unde se putea printre altele si dansa. Insa precum cu pomul laudat, nu a iesit nici un pic cum trebuia. Intai la bowling a fost relativ ok, saunei i-am facut fata cu succes – avand de data asta si o colega cu mine; cina a fost fara pretentii, insa drumul pana la Helsinki l-am facut intr-un autobuz plin de baieti beti care grohaiau, miroseau, iar daca nu discutau despre munca discutau despre sex. La club din nou telul principal era cine - ce bea, muzica a fost proasta, atmosfera de 2 lei – asa ca la 10 am plecat acasa. Concluzia mea a fost ca e bine sa mai pleci de acasa, insa cel mai important e: cu cine!

Detalii

Mai nou ma uit la filme siropoase pentru femei nevralgice… si sunt o gramada; si pe finlandezi si pe romani… Maine am liber, adica voi fi chiar singura: fara pisica, fara catel, fara purcel, asa ca azi imi fac de cap si stau noaptea sa bat campii… Imi pot permite, nu ma va suna nici un ceas, nu voi avea nici o agenda plina, nu voi mai face nimic. Sper sa-mi reamintesc cum e…

Iar cum ma paste diabetul de la atata sirop, stau si ma gandesc pe ce detalii mirore se pot baza schimbarile de directie ce-ti pot aparea in viata. Poate sunt doar eu, sau doar filmele cu care ma intoxic, insa planurile alea elaborate pe care si le face omul in momentul X devin frunze in vant, daca din greseala te trezesti in mijlocul uraganului. Ok, ok, nu se intelege nimic din ce scriu – get over – asta e blogul meu, eu stiu ce am in cap. Iar cand vreodata- in the future- il voi citi, imi voi reaminti exact despre ce vorbeam. Detaliul care m-a salvat pe mine atunci, a fost internetul si nevoia lui de a-si citi posta. Poate astepta vreun mesaj important, poate voia sa se gandeasca la pasul urmator, poate era doar o rutina zilnica – insa aceasta nevoie, mai importanta decat mine, a decis traiectoria pe care sunt acum… asa ca slava Domnului pentru world wide web.

Venetia

Ma omoara timpul… N-am despachetat, n-am spalat, nu m-am pieptanat, nici macar n-am ajuns la zi cu posta… Alerg din dreapta in stanga si din stanga in dreapta, insa macar atat trebuie sa va destainui: Venetia e superba! Gondola e un must! Si daca va prinde un apus de soare pe plaja de la Lido in Adriatica, puteti spune ca viata merita traita! Azi! Mai ales de cand am aflat ca sunt muritoare si ca timpul se scurge unidirectional.

A trecut, ca un vis frumos, vacanta

Full day

painting windows, full house, grill, Ginny smiling at me, awful tired (last night I’ve been out in my metropolis-home-town),  I love when my house is full, at the end of the day people are the most important, isn’t it?

Did you?

and one more

Ok, enough of dreaming, get back to real life and go paint the windows, woman! Winter is coming!