Jon Bon Jovi

was something else… He didn’t need any introduction and sang in a pouring rain for 40.000 people… Didn’t stop, didn’t breath, he was jumping around for 2 and half hours in wet clothes and tight jeans! What a show! His sound was not as good as in Clapton’s show, the music was maybe not so elaborated – but the guy, looking forever young – had an incredible voice and was making a great show. Why doesn’t he ask people for a coffee?

Mainile lui,

Imi spune o prietena zilele trecute, ca a cunoscut un tip cu niste maini atat de fine, ca sigur era sef! N-am vrut sa-i stric reveria, insa asta chiar nu e criteriu aici.

Am un coleg, vecin de cartier, care-si construieste o casa. Are niste maini, pline ori de vopsea, ori de lipici, ori de – el stie ce, de zici sigur ca e muncitor necalificat in constructii. Insa tipul, neinsurat, isi face o casa – de nu-nteleg ce-i trebuie asa de mare… Fetelor, nu-mi cereti relatii ca suntem mai mult concurenti decat amici.  

Un furnizor, de la care am cumparat un sistem de telemetrie, foarte destept – si sistemul si baiatul, vine sa-mi explice cum sa fac conexiunile si sa lipesc firele cu cositor, cu o haina rupta de ii curgea tivul pe peste tot. Nu va spun ca sistemul cumparat de la el era costa cat o masina, iar el imi povestea ca e campion la nu stiu ce sailing pe barca Charlotta.

Seful meu, ne povestea tot la masa (ca acolo se intampla toate) cum se lupta cu birocratia sa-si construiasca un garaj – la care eu, specialista deja in aprobari pentru constructia de garaje, il intreb naiva – pentru masina? La care el imi spune: Nu… e pentru tractor si barca – si el are barca, ce e cu barcile astea ???  Insa barcile ca barcile, ce e cu tractorul, e intrebarea? Cultiva porumb? Ce face cu el? Ca sa nu mai vorbind de: cand o face? Omul are scoala grea la baza cu diplome peste diplome, un salariu de n-am invatat sa numar pana acolo, iar o parte din timp si-o petrecere la fabrica noastra din China. Ghici cati copii minori are acasa?

Alt prieten, de familie de data asta, ne invita intr-un weekend cu barca pe mare doua zile si vine imbracat cu niste haine rupte, de ziceai ca le-a luat de la Armata salvarii. Daca n-as fi vazut in ce casa sta si cat e o barca de asta, i-as fi dat de pomana la coltul strazii…

Un coleg de-al Lui, ne invita intr-o zi la un chef in curte (anul trecut, era vara). Tipul isi construia de asemenea casa, avea numarul standard de 4 copii si suplimentar: 3 cai, 5 caini: 2 mari in curte si 3 mici in casa; si 2 pisici. Stiam ca el lucreaza in IT ceva, insa am crezut ca sotia sta acasa sa vada de ferma – nici poveste! Ea lucra tot program intreg la cativa km buni de casa. Nu va imaginati insa nici menajera lui sor’mea, nici gradinarul, nici echipa de soc care ii da casa la cheie – pentru ca povesteau, cum au stat odata toata noaptea sa toarne betonul la garaj. Ei doi. Dupa care au plecat normal la serviciu.

Nu va mai spun de mainile Lui, care sunt o poveste. Cand vad cum isi foloseste toate degetele ca sa scrie la tastatura (cand eu abia daca folosesc 4), cum inventeaza solutii si face si desface cand se strica vreuna din masinile lui “clasice”, cum taie ceapa in lung si-n lat, cum conduce motocicleta, cum schiaza, cum imi sterge lacrimile, stiu ca, de oricat de sus as cadea, mainile Lui vor fi acolo sa ma prinda.

Defining the sin

The woods are lovely, dark and deep,
But I have promises to keep,
And miles to go before I sleep…

 I was wondering about the promises, now after Maria Tanase and my confession that my dark side is tempting me into the unknown.

 What do you do if you can not keep your promises? If the other one is changing the rules, or yourself are becoming someone else?

When the social environment is forcing you to change? Should you become part of them? Should you try to change them, or to run away? Where is the line?

Is it good to stay and fight, or to run? Is the initial choice the most important, or the struggle to make it work, no matter of the premises and no matter of the costs? Are you guilty because you left? Are you guilty because you staid?

And then, why is better to come back from the woods? If you decided that you need to go, you must have some reasons, why than to come back? Is it better to go back and forth? Are you not breaking your promises by being there? Even wanting to be there is a big question mark. What made you want this? Is it wishing and dreaming a less sin?

I have no answers for these questions. All my life I was to fighting until all my strength dried out, then wishing, then running and then becoming someone else. Learning what I could learn, and moving forward. Always forward. If I was wrong, then you know what is lying for me in the future: “snake’s crawling and wind’s rattle”. Let’s meet there, on the other side! Are you in?

The significant “He”

Ati observat ce flexibile suntem noi, cand vorbim despre ”the significant He” din viata noastra?

• Daca nimerim peste unul inalt – inaltimea devine un criteriu prezentat ca obligatoriu “N-as fi putut, draga, sa umblu cu un pispirica, n-o fi el vreun model, insa e inalt, are prestanta, ma face sa ma simt ocrotita”
• Daca nimerim peste un pispirica, ce se incadreaza in categoria “un pic mai frumos ca dracul” atunci devine destept…”Are n-spe diplome, sa vezi ce frumos vorbeste depre teoria relativitatii” sau “E sensibil, imi scrie poezii”
• Daca e workaholic si vesnic absent – “munceste sa aduca bani in familie, o face pentru mine… stii ce pretentioasa sunt…”
• Daca e puturos, “macar nu ma inseala, eu la asta tin foarte mult”
• Daca ma inseala si are bani “ce vrei acum sa-mi stric eu casa pentru o oarecare? oricum vine in fiecare seara acasa”
• Daca tocmai intelegi ca-i bi- ”daca ma inseala cu un barbat sau cu o femeie – care e diferenta?”
• Daca n-are nici bani, nici munca, e oricum absent, urat, prost, insurat, insesibil, – si nici acolo nu exceleaza… atunci “draga, macar e al meu… bun, rau il am de mobila in casa – sau de decor din cand in cand, doar stii ce jungla e acolo in lumea celor singuri – iar toti barbatii buni sunt ori gay ori insurati”…

Mai sa fie, chiar asa e? E adevarat ca in viata e foarte productiv sa te concentrezi pe lucrurile pozitive si sa traiesti din plin orice situatie – buna sau aproape buna…. e adevarat ca in viata nu sunt toate roz si ca trebuie sa ai un sistem de referinta ca sa apreciezi cand lucruri bune ti se intampla, dar – daca “the significant He “– nu e chiar ce iti doresti tu, o fi poate perfect pentru alte femei, insa daca nu este ceea ce tu ai nevoie – move on! Acolo in jungla, daca risti sa iesi din casa si sa il cauti, el sigur te asteapta….