Rezolutie

Cam tarziu de facut o rezolutie in februarie, insa acum i-a venit timpul.

Ieri am fost la sala; si cum era de asteptat astazi sunt toata o durere… praful ma inconjoara din toate partile, insa cum baietii nostri buni la toate pleaca abia maine – il las sa ma acopere inca o zi… O migrena ma bantuie in surdina… Nu-mi vine sa citesc nimic, pentru ca nu pot sa sufar sa-mi caut ochelarii – nici sa-i port… Am mainile uscate de la frigul de afara, incat pot cu success sa le folosesc la slefuitul peretilor care se aliniaza unul cate unul, de nu mai cred ca ii voi termina pe toti… Renovarea asta a inceput in vara lui 2009. In 2010 am terminat etajul, in 2011 peretii exteriori. Ramane de facut parterul, subsolul si garajul. Cum banii n-au crescut intre timp in pomi – e foarte probabil ca asta sa se intample in urmatorii 10 ani.

Pe 17 martie am un examen. Unii isi fac operatii estetice sa incetineasca efectul anilor asupra corpului lor; eu ma chinui sa demonstrez ca inca mai pot invata. Chiar daca uit unde imi pun cheile, numele colegilor, sau alte milioane de lucruri de care ma lovesc in fiecare zi, faptul ca stiu inca sa fac integrale prin parti si sa invat teorii noi – imi demonstreaza ca in ciuda tuturor aparentelor, nu ma pandeste inca alzheimerul…

Ceea ce mi s-a mai tocit cu viata si frigul este insa vointa. Mult mai usor renunt la planurile de slabit – ca sa recompensez o zi proasta cu o ciocolata. Mult mai usor dechid televizorul decat o carte. Mult mai usor aman pe maine ce as putea face azi.

Am o amica ce si-a promis de anul nou sa mearga mai des in oras – ei isi fac iesirile alternative: odata ea, odata el – celalalt ramanand cu copii… Am alta amica ce si-a propus sa o ia incet anul asta, sa se bucure de viata… Nu stiu de ce, insa mie nu-mi vine sa mai imi pun un tel suplimentar – mi se pare ca cu serviciul – unde am inceput un proiect cu totul nou (ceea ce inseamna invatat, inteles, explicat, creat incredere, consilidat increderea – intrucat grupul cu care lucrez e nou); scoala (unde competitia e cu copii de 20 de ani); casa (proiect etern); inchiriatul caselor pe termen scurt (contracte, spalat, calcat, aranjat saptamanal sau chiar mai des) sunt destule. Sunt deja obosita si in acelasi timp suficient de incapatanata incat sa nu renunt la proiectele incepute…

De aceea, rezolutia mea e ca la 50 de ani (atunci cand si daca vor veni) sa imi schimb numele, sa termin definitiv cu scoala, sa nu mai am renovari decat eventual la subsol sau in curte – ca trebuie sa aiba si El ceva de facut pe acasa, si sa imi petrec mai mult timp, andante, in tarile calde.

Fast anti-depressive treatment for starting the day

Timpul imi fuge din nou printre degete, viteza ii creste si nici nu stiu cand din noapte se face noapte si unde mi-a disparut ziua. Sunt acasa si stau. STAU si nu fac nimic, inconjurata de plapumi in regatul patului meu, in care existenta se reduce la butoanele telecomandei si speranta ca poate undeva, pe un canal, voi gasi motivatia de a-mi parasi domeniul si a-mi incepe ziua. Insa filmele se amesteca, la fiecare reclama personajele se transforma si isi rescriu povestile revazute de nenumarate ori, iar eu imi spun dupa fiecare dezamagire: asta e chiar ultimul, apoi ma scol din pat. Dupa urmatorul ma imbrac. Acum e timpul sa-mi incep ziua… In literatura de specialitate, aceasta se numeste depresie. Nu are legatura cu frigul de afara, cu umezeala din casa, cu neputinta de a face focul in soba, pentru ca cosarul n-a curatat cosul. N-are legatura cu coridorul plin de dulapuri, scanduri, chiuvete si faiante ce urmeaza a fi montate intr-o zi. Nici cu proiectele de la serviciu carora nu le gasesti solutia peste noapte, nici cu ideile geniale care te ocolesc de cand te stii… Nu. Este un dezechilibru chimic in creier care tine de chimie. Solutiile sunt medicamentoase sau spirituale – forta mintii asupra materiei. Daca recunosti ca esti depresiv – inseamna ca depui armele si te declari infrant. Daca nu recunosti, iti inventezi explicatii si incerci sa dai vina pe soare, pe ploaie, pe zapada, pe vecini, pe tara, pe prieteni, pe familie, pe catel si pe purcel. Pe net, ei iti recomanda sa renunti a enumera incercarile (ca n-ai voie sa folosesti termeni cu conotatie negativa, cum ar fi “problemele”) si sa te concentrezi pe succese. Daca n-ai succese recente, pe cele trecute. Daca n-ai succese personale, te concentrezi pe cele ale altora. Un succes pe zi. Il invoci, iti incarci bateriile si pornesti la drum.

Azi ne concentram pe ce-am facut in ultimii 5 ani – nu doar pentru ca a fost o  intrebare la moda, insa alegandu-ti un interval suficient de mare de timp, ai sanse sa gasesti destule schimbari – ce, ca toate lucrurile pe lumea astea, au si parti pozitive. De aceastea trebuie sa te agati si  sa le analizezi la nivel macroscopic, apoi microscopic, sa le diseci fiecare quark si lepton, sa le absorvi energia si sa redevi Tu.

Primul lucru ce-mi vine imi minte e petrecerea de la ziua de nastere, organizata in Espoo cand viata mergea incet si calm inainte. Apoi a urmat mutatul Ei din Merivirta in Merivalkama. Apoi al meu din Espoo in Kerava. Apoi al Ei din Espoo in Kerava. In martie a murit tata. In vara am ramas single – viata care nu mi se potriveste nici un pic… In alt aprilie l-am cunoscut pe El. Ea s-a mutat in Helsinki, eu m-am mutat in Porvoo. Intr-un mai mi-am gasit Alcatrazul. Ea a mai schimbat cateva adrese, 7 in total in 5 ani: 2 in Espoo, 3 in Helsinki, 1 in Porvoo, 1 in Hyvinkää. Eu mi-am schimbat serviciul, masina, am adoptat-o pe Lea, am inceput o scoala noua, mi-am luat cetatenie, am invatat sa schiez fond si sa ma multumesc cu ce am. M-am intors spre mine si am descoperit forta de a merge mai departe – eu POT merge mai departe.

Why is He, THE ONE?

 

Because he was designed for me: intelligent without effort, without pushing it into your face as a red flag, without even trying – how is that for all the small and easiest things in the world I turn to him?

Because he had the patience to wait and the wisdom to reach for my hand when I was lost in the dark.

Because he makes all my projects and challenges, his and fight together with me to succeed in them.

Because he plays by his own rules, by including mines into his set– so we are both in the same game.

Because he’s not afraid to try, to hope, to risk, to be sorry, to be happy, to gain or to lose…

Because he enlarged my horizon with all his hobbies and passions: car fixing, motor racing, house renovations, gourmet cocking, refine drinking, exclusive music vinyl collections…

Because of his amazing complexity: working with his hands in a bakery, with his mind in extending a business, with his hard by keep training in the army while learning for an academical degree. And if you’ll ask when? I’ll answer – he is not sleeping… and is always there when I need him… Isn’t life great?!?

This is why I’m grateful that I could find you to share my life with. This is why I wish that we can grow old together and the next half of the century will be mine. Happy birthday my SIGNFICANT ONE! Do not change!