Spargatorul de nuci

Clara si Fritz asteapta cu nerabdare sosirea unchiului Drosselmayer, ce le oferea de fiecare data, cu ocaziua Craciunului, jucarii construite de el insusi, care mai de care, mai deosebite. De data aceasta ii aduce Clarei, pe langa papusa mult dorita si un Spargator de nuci. Era urat, semana cu un soldatel si spargea nucile cu gura. La venirea noptii, Spargatorul  cere ajutorul Clarei, in lupta lui cu Regele soarece, ce a aruncat un cumplit blestem asupra lui.  Asa incepea basmul pe caseta, pe care cu ani in urma. fetita mea o asculta la nesfarsit, inainte de culcare.

Era scris de E.T.A. Hoffmann in 1816, adaptat de Alexandre Dumas in 1844, iar in 1892 devine balet pe muzica lui Ceaikovski. Am incercat sa ajung la  Opera din Helsinki de 2 ani, insa biletele erau vandute integral, de fiecare data cand ma hotaram sa le cumpar. Anul acesta, am reusit.

Sala era plina de copii, parinti, bunici, “personalitati” urmarite de camere de filmare, pantofi cu toc, sandale – in ciuda zapezii de afara, bretele, coafuri, farduri, sampanie - o alta lume. Ma intreb, si ei or sta cu mainile in moloz cand ajung acasa?

Baletul era despre copii, iar balerinii de pe scena de 6-10 ani erau deja profesionisti. Cele mai impresionante mi s-au parut decorurile. In primul act, balerinii patinau pe marea ingheata din fata casei domnului Stahlbaum, aveau rotilele ascunse sub lama patinelor? Era materialul scenei adecvat pentru a patina pe el?

Apoi visul Clarei, era clar un vis: din ceasul cu pendula a iesit unchiul Drosselmayer, ce a fixat ora la 12 fix, ca apoi, ceasul, sa se inalte, sa creasca, sa se preschimbe intr-un castel, din ale carui gauri in pereti sa iasa armata soarecilor. Iar pianului din mijlocul saufrageriei i-au crescut picioare subtiri si paroase de paianjen si a inceput sa atace armata soarecilor. Foarte ingenios! 

Ce mai m-a impreionat a fost linistea din sala. Nici un copil prezent nu plangea, nu tropaia, nu voia sa-si paraseasca locul. Toti urmareau povestea. E drept ca am mers la spectacolul de la ora 18:00, probabil in cel de dimineata erau copii si mai mici si poate mai nerabdatori – insa poti sa stii?

In actul doi, n-au mai urmarit firul povestii asa cum o stiam eu, Clara si Spargatorul au mers in lumea dulciurilor unde ceaiul rusesc, bomboanele arabesti si altele dansau care mai de care… Am fost un pic dezamagita, pentru ca asteptam ca mama soricoaica sa-si piarda fiul in cusca pregatita de regele castelului, pentru ca nu voise sa invite neamul soricesc la nunta fiicei sale cu un print (sau printul era fiul regelui?) urmata apoi de blestemul printului si dezlegarea acestuia de catre Clara. Trebuie cu orice pret sa gasesc caseta! Pe ea, vocea unui bunic, desira intr-un timbru grav, firul intamplarilor, iar copiii nu cantau nici un cantec inventat si tradus in romaneste – muzica era cea originala a lui Ceaikovski. O feerie de basm cu miros de cozonac si brad impodobit!

Un frantura din balet, dansat de cei mai buni.

Iar pana gasesc caseta, poate ajung sa vad filmul!

Ultimele zile de toamna in Helsinki

Iarna oficial soseste pe 1 Decembrie, odata cu ziua nationala a Romania, necelebrata anul asta – dam o bila neagra ambasadei Romaniei! Ceea ce inseamna ca azi, e inca toamna –  acopera-mi inima cu o frunza, daca o gasesti… cel mai probabil insa e sa mi-o acoperi un un sloi de gheata si sa mi-o dezgheti la vara, in iulie!

Din ciclul iarna nu-i ca vara

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata va ninge iara… Cu o zale argintie se imbraca mandra tara.

Pisica Bob inca toarce, n-a rontait tot pamantul, cauciucurile nu le-am schimbat, la etaj nu m-am mutat, CEO nu m-au avansat…

Noroc ca romanul s-a nascut poet, ca altfel toate ne merg din plin!