Vampirii din Nord

Cum nici un bine nu vine singur, vara aduce tantarii… setosi, insetati, rai, persistenti, mai inceti decat cei din Romania, insa multi, zgomotosi si obraznici. Mi-amintesc ca la primul meu Pikku Joulu, cand ni se recomanda sa purtam ecusoane cu numele noastre, iar eu mi-am pus numele Mina. La intrebarile colegilor necunsocuti, le-am recomandat sa fie atenti cum se poarta, ca sunt periculoasa, proaspat venita din Transilvania. Nu m-am asteptat insa la asa concurenta: aici, vara, periculosi sunt ei!

O alta amintire placuta o am de la prima excursie in Laponia, cand total neinspirata si neavertizata, am plecat cu masina in iulie, prin nord spre Norvegia. La prima oprire in Kemi, timpul petrecut in afara masinii consta dintr-un sprint inspre si dinspre camera de hotel. In Mo i Rana, in munti, tantarii insa erau inlocuiti de niste muste muscatoare, la fel de inebunitoare…

Problema mea e ca toate aceste insecte, pe langa faptul ca ma adora – sentiment ce nu este reciproc, hello!, imi lasa o amintire memorabila a contactului nostru violator si violent. Ce sa faci, toate vin la pachet in viata!

Iunie in Hyvinkää

Mi s-a umplut padurea de margaritare si toata suflarea se leagana-n floare, cu arom’ de narcise si flori cazatoare, ce-mi astern pe tample arome ametitoare…