Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Filme

Stiind ca voi fi „Home alone 3” mi-am luat filme… ca atata stiu, atata fac… Daca voiam sa ma dau intelectuala, va spuneam ca mi-am luat carti, insa nu. Ramanem pe filme, eu apas pe play, ele se deruleaza, entropie minima…

Primul film aveam pe coperta o musulmanca, iar cum eu fac eforturi sa-mi largesc orizontul si sa inteleg alte culturi, am crezut ca este despre o tanara devenita fotomodel, vazusem o reclama undeva, asa ca n-am aprofundat textul de pe spate… si nici titlul nu l-am citit, era in finlandeza. Era weekend, aveam creierul setat pe liber… Filmul insa era despre o sotie, mama a 4 copiii, dintr-un sat din Iran, a carui sot s-a plictisit de ea si si-a gasit o noua nevasta de 15 ani. Nedorind sa plateasca pensie alimentara, a complotat cu sus-pusii satului si-au condamnat-o pentru adulter, la omorarea cu pietre. A fost suficient ca sotul si inca un satean sa fie martori, ca tot satul, de oameni complet imbecili, sa sape o groapa, sa o ingroape in pamant pana la mijloc, sa-i lege mainile la spate si sa inceapa sa arunce cu pietre intai pe rand: tatal, sotul, copiii (baietii cam de 7 si 9 ani) si apoi toti, pana a ramas inerta plina de sange in mijlocul cercului trasat cu creta pe pamant, in spatele caruia se aflau satenii. Matusa ei, a reusit abia a doua zi sa-i ingroape ramasitele, restul fusese mancat peste noapte de caini… S-a intamplat in 1986, dupa Hristos!. Iran sigur nu mai e pe lista mea de tari pe care as dori vreodata sa le vizitez… Pe langa cosmaruri, filmul, realizat dupa o intamplare reala, mi-a stricat relatia cu pietrele: pe cat de mult imi placeau inainte, pe atat de greu mi-e acum sa le mai privesc…

Si pentru ca somnul meu era iremedial compromis, am vazut Cheri – cu o curtezana, batrana indragostita de un tanar. Eternele probleme: varsta; sa ne conformam cerintelor societatii, sau ale inimii; alegerea iubirii imposibile care distruge totul… Slabut filmul… Mai ales ca epoca curtezanelor cu bani si putere, nu este nici ea, o epoca pe care imi doresc sa o aprofundez…

Pentru dimineata l-am lasat pe Hurt Locker, marele castigator al Oscarurilor de anul asta. Am inteles ca razboiul e un drog, iar personajului principal nu-i ramasese in viata nici o alta placere. Cum densitatea celor ucisi a crescut, filmul nu mi s-a mai parut nici puternici, nici impresionant, m-am adaptat: in viata te nasti, traiesti si mori. Insa in continuare, ori de cate ori vad o piatra ma gandesc la Soraya, in rochia ei alba de inmormantare ucisa de proprii copii… Ce fel de oameni vor deveni acesti copii cand vor creste?  

18 Aprilie 2010 - Posted by | Filme |

5 comentarii »

  1. Ce film cutremurator!N-as vrea sa-l vad.
    Printre ultimile carti citite despre subiectul asta (nu sunt in stare sa-mi scot filme)iti pot spune ca m-a impresionat teribil „Arsa de vie” Suad.
    http://dochia.bravepages.com/revista_noua/11-2008/o-carte-un-cititor.htm

    Mi s-a facut parul maciuca.

    Comentariu de campuriAurii | 18 Aprilie 2010 | Răspunde

  2. Cum poti urmari asemenea atrocitati ? Eu nu mai suport stirile triste, filmele triste, cartile triste …
    Cand eram home alone fara obligatii imi inchiriam comedii si desene animate, ce bine era…
    Acum am doar cateva ore free cateodata in weekend si profit de ele la maxim, ori stau in liniste – in rest e multa agitatie si galagie si mi se cere mereu cate ceva – si zac, ori evadez cu Gabi pe undeva si batem campii cu vrute si nevrute . E bine si asa …

    Comentariu de gabi dinu | 18 Aprilie 2010 | Răspunde

    • intai cred ca e bine sa stim… informatia e putere – si apoi am crezut ca e un film despre moda – iar faptul ca luat cateva premii a fost criteriul prioritar…abia acasa am inteles ce luasem…

      Comentariu de myohemmin | 18 Aprilie 2010 | Răspunde

  3. Informatia e putere, subscriu. Si trebuie sa stim, chiar daca nu ne place intotdeauna ce aflam. Datorita unei experiente traite acum cativa ani intr-o tara islamica, am prins gustul cartilor pe tema societatii aceleia, consider interesant de aflat cum au ajuns sa fie atat de brainwashed si de inraiti impotriva propriilor lor neveste/ fiice / surori. daca mai ai curajul dupa filmul acesta, ti-as recomanda de citit: „Ma numesc Salma”, de Fadia Faqir, „Citind Lolita in Teheran” de Azar Nafisi si o carte tulburatoare despre Afganistanul dinainte si din timpul talibanilor, „Vanatorii de zmeie” de Khaled Hosseini. Nu sunt carti vesele, dimpotriva, dar au mesaj tulburator.

    Comentariu de Dana | 18 Aprilie 2010 | Răspunde

  4. Bine, ca ne-am nascut si traim in tari civilizate, in care femeia, are un cuvant de spus. Sa ne bucuram ptr asta. femeia e puternica si poate invinge orice. Fata de barbat, care de multe ori se dovedeste foarte slab. Primul fil e f trist. Agravant de sadic.
    Al doilea, mie mi-a placut f mult. Cochetez cu ideea, chiar.
    Pe ultimul as vrea sa il vad, cu toate ca am auzit, ca e doar cu razboi. Nu cred ca imi va face placere. Vad ca ai avut un weekend prelungit, cu multe filme.

    Comentariu de Mihaela | 18 Aprilie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: