Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Scoala aici si acolo

Cum in 2007 Finlanda  a castigat primul loc in clasamentul sistemelor de invatamant din 40 de tari iar in 2010, iar Universitatea tehnica din Helsinki este clasata pe locul 94 in lume, m-am gandit sa va povestesc cum vad eu diferentele dintre scoala romaneasca si cea finlandeza, atat cat le-am incercat personal. Voi incepe cu doctoratul.

In Finlanda, dupa gasirea unui mentor – conducator de doctorat, admiterea se face pe baza depunerii unui dosar ce se discuta in cadrul unei sedinte a facultatii. Programul de studiul consta in acumularea a 60 de credite impartite in trei domenii: 30-40 major, 10-20 minor si 5-15 general. Creditele se pot dobandi: prin sustinerea unor anumite examene destinate “studiilor aprofundate” din programa de studiu a facultatii tale sau a alteia din lume, prin realizarea unei munci de cercetare individuale in domeniul ales, prin examene individuale in cazul unor bibliografii ce nu se regaseste in programa scolara. Dupa acumularea creditelor (intre 3 si 8 pentru fiecare examen) teza poate fi scrisa ca o monografie, sau ca o colectie de articole publicate in reviste de specialitate pentru care exista recenzii inainte de publicare. Dezbaterea tezei este publica, insa de data aceasta doctorandul are un opozant, profesor sau doctor, care incearca sa-l intrebe fel de fel si sa elimine neclaritatile. Urmeaza masa festiva, ce consta in general in tort si cafea.

Despre cursurile de facultatea in Helsinki, cel mai interesant mi s-a parut, pana acum, cel de Acustica si fizica sunetului. Prezenta la curs era optionala, de aceea dupa prima sedinta, in general sala era goala, presupun. La seminar insa, asistentul impartea de fiecare data o tema cu 3 probleme, ce urma sa i le rezolvam pana la urmatoarea intalnire, tema ce trebuia predata inainte ca el sa ne prezinte rezolvarea. Asta insemna ca trebuia citit cursul, disponibil pentru cumparare. La urmatoarea sedinta, in cazul in care rezolvarea precendenta era gresita, ea trebuia refacuta si re-predata. Ceea ce insemna ca erai obligat sa treci de trei ori prin aceeasi rezolvare. Ca sa fii admis la examen trebuia sa ai 50% din probleme corecte-refacute. La 87% probleme corecte aveai asigurat un punct din cele cinci, la examen. Examenul se sustinea doar scris, cu cartea pe banca – pe care nu era permis nici un semn. Consta doar in rezolvarea unor probleme. Va spun drept ca nu a fost deloc usor… Iar scopul nu era sa retii pentru urmatoarele 5 minute 100 de formule, ci sa stii unde sa le gasesti, sa intelegi in ce context ele sunt valabile si cum sa le aplici.

In Romania, pana in 2003 – pentru ca de atunci am ultimile date, inscrierea la doctorat se facea pe baza unui examen de limba (straina) si a unui seminar de admitere. Programul de studiu consta in trei examene din domenii diferite si a trei referate, in care trebuiau prezentate stadiul actual si contributii in domeniul cercetat, referate ce se aprobau intr-o sedinta deschisa a catedrei unde aveai conducatorul de doctorat. Teza era trimisa spre avizare unei comisii formate din 4-5 doctori sau profesori, ce puteau aproba sau contesta continutul acesteia. Dupa stabilirea datei dezbaterii publice, rezumate ale tezei se trimteau persoanelor interesate si aprecieri ale continutului tezei erau primate la catedra. Sustinerea publica era mai mult o formalitate, in care doctorandul isi prezenta lucrarea, i se puneau intrebari doar in cazul in care erau interesati in public si se formulau aprecieri. Urma o masa festiva.

Tinuta doctorandului la sustinerea tezei in Finlanda este clar definita: barbatii frac, femeile tinuta de seara, nu neagra (n-am inteles de ce nu neagra). Imi amintesc ca in tara, la sustinerea mea, eu eram intr-o perioada albastra, fapt pentru care aveam cateva suvite de culoarea respectiva in par, asa incat conducatorul meu, s-a scuzat celorlati membri ai comisiei, spunandu-le ca in general sunt normala… si chiar eram, zau!

20 Aprilie 2010 - Posted by | Din invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie | , ,

5 comentarii »

  1. Tu vorbesti de doctoratul de pe vremea cand erai tu in tara.Au trecut ani ,acum e altceva.Nu mai scriu ca prea frumos imi stau in cap lacurile alea.

    Comentariu de campuriAurii | 20 Aprilie 2010 | Răspunde

  2. Te felicit ptr dorinta continua de a invata, de a acumula, de a progresa. Foarte frumos. Poate la un moment dat… vei mai face si o pauza.

    Comentariu de Mihaela | 20 Aprilie 2010 | Răspunde

    • unii stiu sa faca bani, alti stiu sa invete – ce-ar fi daca toti am fi doar oameni de afaceri, sau toti doar academicieni – iti imaginezi ce plictiseala?

      Comentariu de myohemmin | 21 Aprilie 2010 | Răspunde

      • Asa e.
        Te admir cu scolile astea .Eu le-am cam lasat balta.
        Hai sa-ti spun o poezie de cand ma chinuiam cu fizica si chimia…

        ”Capul multora din oameni au produs ceva in viata
        Numai capul fetei mele a produs numai matreata!”

        Comentariu de campuriAurii | 21 Aprilie 2010

  3. acum ca s-a strans cercul in jurul meu, si tu, si fratele meu cel mic, si Andra, ma gandesc pe de-o parte ca mi-ar fi frica de mine inghesuita pe culoarul vreunei specializari academice (unde as mai fi putut fugi?), pe de alta parte cred ca doar asta e salvarea, ce-ati facut voi. keep up the good work🙂

    Comentariu de tristeteapamantului | 21 Aprilie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: