Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Lost in the kitchen

Azi am facut mancare. In general nu fac, fiindca El, pe langa faptul ca e specialist, mai e si pasionat, iar eu nu ma pun cu specialistii… Insa am avut o vizita importanta, nu spun cine ca e secret. Aveam cumparate de El fel de fel de chestii cu fel de fel de nume – toate pe undeva prin casa. Il sun si-l intreb, ce trebuie sa fac eu de mancare acum ca vine – nu spun cine? La care El imi da o reteta complicata cu kurkuma, si curry si dupa ce prajesti 30 de secunde le bagi la cuptor 3 ore. Waw treo ore. N-am scris nimic, ma gandeam ca retin tot, insa dupa ce-am auzit de cele 3 ore am avut un memory crash… cand mi-am revenit am dat restart si am sunat din nou: asa nu se poate, ce pot face in 10 minute? (ca doar n-oi sta 3 ore langa cuptor sa execut cele 30 de faze preagatitoare?) El, calm, (nu stiu de unde ia calmul asta, ca l-as cumpara si eu la kg: 3kg de calm, va rog) imi spune, pentru azi vrei sa faci mancare? Ok, ia sosul ala din borcanul care arata asa (stie ca-mi trebuie date exacte, diametru, inaltime, densitatea compozitiei, culoare si titlu, mi le-a dat pe toate…) pune-l in tigaia aia care nu se spala cu dero (stiati ca exista tigai pe care le speli cu dero, dar nu cu somoiogul, si tigai pe care le speli cu somoiogiul dar nu cu dero? nu-l cunoasteti pe somoiog? sau pe dero? ) pui apa la fiert si pastele in ea si gata. Mi s-a parut chiar simpla reteta data. Numai ca tigaia mea, fara dero, a inceput sa ma stropeasca intr-o disperare si nu i-am gasit capacul aferent – cred ca nu exista… iar musafirii au intarziat si pe deasupra trebuia sa pun parmezan care de gasit l-am gasit, ca n-am asa mare frigiderul, insa chestia aia de ras cred ca exista numai in varinta manuala, si habar n-am unde e… De-aia scriu pe blog, poate stiti voi…

27 Aprilie 2010 - Posted by | eu |

6 comentarii »

  1. :)))

    Comentariu de mireladinoulu | 27 Aprilie 2010 | Răspunde

  2. Vezi, fiecare lucru, are un inceput. Azi ai inceput sa gatesti. Vei vedea, ca peste ani, vei deveni experta. la mine a fost invers. Am inceput sa gatesc imediat, ce m-am maritat, la 23 de ani. Apoi la 25, cand l-am avut pe Robert, si ne-am mutat singuri , in alt oras, am devenit experta. Gateam zilnic, 3 feluri de mancare, si ptr noi, si ptr musafirii, care veneau zilnic, ptr ac faceam mancare buna. Puneam muraturi de 100 de feluri,gogonele, gogosari, castraveciori. faceam zacusca. Puneam 200 kg ghebe, ptr iarna. Faceam „produse din porc”. pe care ma ajuta H, sa il transez pe masa din bucatarie. si f important: facem prajituri de alea migaloase. Coapte de fundul tavii, cu foita de pergament… Long time ago.
    and now:
    NIMIC.

    Asa e in viata. nu poti sa le ai pe toate, in acelasi timp.

    Mi-am cumparat o carte de bucate , editie noua Sanda Marin. Cand ma duceam la Los Angeles, la R, facem mancare ptr 8 colegi de-ai lui. Si toti apreciau mancarea facuta de mine. Si le faceam produse romanesti, cu bors la plic, si carne tocata. Un deliciu.Ma asteptau acasa, lihniti de foame. ma simteam super, ca puteam sa le ofer ceva bun.
    Acum si el s-a intors, si nu mai e nevoie, sa ma agit ptr bucatarie.

    Dar e frumos sa gatesti. Asta daca ai timp!

    Comentariu de Mihaela | 27 Aprilie 2010 | Răspunde

    • Te chinui poate un pic, insa ce bine e ca cineva sa aiba nevoie de tine! si lihnit fiind, sa aprecieze efortul tau … Vorba lui Eminescu „Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?”

      Comentariu de myohemmin | 28 Aprilie 2010 | Răspunde

  3. Si pana la urma ai reusit? Ca ne-ai lasat asa, sa intelegem ce vrem noi din episodul asta!
    Mie imi place sa gatesc la nebunie, e spalare de creier dupa alte activitati ale zilei. In ziua de azi, datorita „El”-ului meu, reusesc chiar si cateva feluri scandinave, vrei retete?? Unele , desigur, le adaptez la ofertele pietei locale, ca de unde sa iau eu acuma ren afumat la rece sau mai stiu eu ce eschimosenii, dar merge si asa! Nu vrei sa facem un seminar?

    Comentariu de asacredeu | 28 Aprilie 2010 | Răspunde

    • Au venit si musafirii si El si m-au salvat… Ideea e ca daca trebuie, oricine poate face orice cu reteta potrivita in fata, insa eu nu tin minte nimic din ce nu ma intereseaza – asa ca la improvizatii sunt zero, stiu sa pun lapte in cereale, punct. Bun seminarul, l-am notat!
      La precedentul serviciu care l-am avut in Fi, la un pikkujoulu – petrecere de craciun, colegii de un departament s-au dus la un curs de gatit si apoi au mancat ce mancare gourmet au facut!?! Nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca asta se poate numi petrecere, insa cat traieste omul, invata…

      Comentariu de myohemmin | 28 Aprilie 2010 | Răspunde

  4. hahaha, vreau filmul! m-am prapadit de ras, uite unde zacea actrita de comedie

    Comentariu de tristeteapamantului | 28 Aprilie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: