Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Omul potrivit la locul potrivit

Baietii astia ai mei de la munca, ma tot trimit la fel de fel seminare de spalare a creierului, unde te invata cum sa-ti refuzi politicos colegii, cum sa te faci inteles, sa primesti sau sa faci o critica, intr-un cuvant cum sa te comporti cu oamenii cu care intri in contact.

Si nu va ganditi ca doar pe mine, fiindca as avea ceva lipsuri, ci se trimit si pe ei.

Ce-am inteles eu pana acum e:

Intotdeauna trebuie sa gasesti si sa spui la inceput ceva pozitiv, iar daca habar n-ai ce sa spui, sa arunci un: foarte interesant punct de vedere, ce intrebare buna, vrei sa dezvolti subiectul, inteleg, ceva de genul asta.

In mijloc trebuie obligatoriu sa te distantezi de subiectul discutiei. Nu poti spune, asta e problema mea, ci in cazul problemei. Care de fapt nu e problema, ci e provocare. Nu poti spune eu cred, ci va-ti gandit la aceasta interpretare? Eu sunt una, provocarea e alta si nu a mea. Este mereu a noastra. Asa ca trebuie sa ne implicam toti sa o rezolvam. De aceea va cer parerea de specialisti (obligatoriu specialisti).

Oricat te ajuta un coleg, el trebuie mentionat intr-o confruntare de idei, pentru a ti-l castiga de partea ta. Spunand ca impreuna cu Ilie am spalat geamurile, pentru ca el mi-a dat buretele din dulap, il va impiedica pe Ilie sa spuna ca geamurile sunt murdare. Iar deciziile, se iau de cele mai multe ori democratic, deci idea majoritara, sau care a convins pe majoritatea castiga, indifferent cat de proasta e.

Apoi, indiferent cat de prost face ce face colegul, sau subalternul, sau partenerul tau de afaceri, e obligatoriu sa-l lauzi pentru ceva. Fiecare asteapta un Good Work! -care e mai important ca o marire de salariu. O parere buna despre cineva il face pe acesta sa se ridice la nivelul asteptarilor, pe cand desfiintandu-l, ii reduci cheful de munca si performanta sub zero.

OK, teoria am inteles-o, ce faci insa cand esti total nemultumit, cand tu te dai de ceasul mortii si colegul tau sta ca o plosnita si gandeste le nemurirea sufletului?

La care un prieten cu putere de decizie intr-o firma imi spune: vrei atmosfera pozitiva? Ii dai pe toti negativistii puturosii afara, si-ti aduci oameni cu care poti lucra. Bine, bine, dar daca nu poti?  

Si nu ganditi ca asta se intampla doar intr-o firma, “Arta de a te purta cu oamenii”, cum o denumea Masha, o practici si la aprozar, si cu instalatorul si in casa si pe peste tot. Iar virtuozitatea in acest domeniu consta nu in a minti sau a lingusi, ci in a gasi cai sa-l faci pe celalalt sa inteleaga scopul tau, sa-ti devina partener si sa va uniti fortele intr-o sinergie creatoare. Tango!

27 Aprilie 2010 - Posted by | Din invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie |

4 comentarii »

  1. Mare talent , tre sa ai sa stii sa ii pui pe toti la munca, iar lor sa li se para ca le-ai facut o favoare.
    „Arta de a te purta cu oamenii” este intradeavr o arta, si ca orice arta, e interpretabila.
    Daca ar fi asa de usor, ar fi toti numai sefi. Si ceilalti ar munci cu drag.
    Dar din pacate, trebuie sa fim mult mai diplomati, cu cei ce nu se ridica la asteptarile noastre. sa ii determinam, si sa nu ajungem la conflict.

    Comentariu de Mihaela | 27 Aprilie 2010 | Răspunde

  2. Hmmmm, interesant punct de vedere (vezi ca deja mi-am insusit putin din ce ai povestit mai sus!)
    Dar ce te faci daca esti mai latin, asa ca noi, si te apuca pandaliile cand stii bine ca ai dreptate si ceilalti continua meditatia la nemurirea sufletului??? Eu, recunosc, cedez repede la asa ceva, la urma urmei nu ne-am nascut toti cu stofa de diplomati, iar aia care sunt au facut scoli inalte ca sa devina. Nu spun ca nu ar fi minunat sa putem sa ilustram frumos, calm si inteligent tot ceea ce ne deranjeaza sau ni se pare incorect, dar deja suna a un soi de armonie universala cam utopica…. Poate ca opinia mea e deformata de traiul aici, unde ne aflam la polul opus celor descrise de tine, unde soferii se opresc in mijlocul intersectiei si se dau jos sa se injure si sa-si dea la gioale. Nici asa nu e bine deloc. Cred ca ar fi interesant sa facem o rocada – noi la ei, o vreme, ei la noi, o vreme. S-ar schimba multe puncte de vedere, din ambele parti, si s-ar ajunge, poate, la o cale de mijloc de a intelege relatiile interumane.

    Comentariu de asacredeu | 28 Aprilie 2010 | Răspunde

    • Si pe mine ma ia valul si ma enervez, de multe ori nejustificat si iau personal faptul ca solutia mea „nu trece” – insa macar stiu si incerc sa fac ceva in directia asta… de exemplu va spun voua. Case solved!🙂

      Comentariu de myohemmin | 28 Aprilie 2010 | Răspunde

  3. o, da, imi aduc aminte de frumoasele traininguri, team buildinguri, brain storminguri si alte guri. geniale! trebuie sa ai nervii tari si/sau simtul umorului. daca reusesti sa stai pe margine, iti iese de-un curs de antropologie corporatista. acum mi se par amuzante, atunci erau o corvoada nesfarsita, un exercitiu infernal de ipocrizie

    Comentariu de tristeteapamantului | 28 Aprilie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: