Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Dor de duca

Undeva latenta am o gena de nomad. Eram in clasa intai cand un coleg m-a invitat sa ne plimbam pana la Nord, un cartier din orasul natal. M-am gandit vreme de cateva secunde si iata-ma pe drumul necunoscut, in plina aventura. Nu-mi mai reamintesc cum se numea colegul, pentru ca undeva pe drum a ramas repetent, insa imi amintesc ca reintorcandu-ma dupa cateva ore, toata familia ma cauta.

Cu anii, plimbarile in orasul natal nu mai mi-a fost de ajuns. Ritualul despartirilor de prietena mea, in care ne conduceam una pe alta succesiv si simultan acasa, devenisera monotone. Trebuia cumva schimbat peisajul, asa ca ne-am hotarat sa mergem la mine la tara. Pe jos. 15 km. N-am anuntat pe nimeni, pentru ca fusese o hotarare ad hoc, pur si simplu am plecat. Aveam cred 12-13 ani. Trecand prin padurea de la Romanesti am avut o invitatie sa ne continuam drumul cu masina, insa spre norocul nostru soferul n-a fost foarte insistent.

Tranzitia spre Finlanda a fost tot o hotarare ad hoc. N-am ajuns din prima zi la aeroport, insa cand decizia a fost luata, am plecat pur si simplu. Eu cred ca directia trebuie sa fie permanent inainte. Daca directia e gresita, schimbi traseul, insa alegi altul, nu te intorci.

Este poate inutil sa mentionez ca nu am nici un simt al directiei. Am deosebita abilitate de a ma pierde oricand, oriunde, in orice mediu. Insa asta nu-mi domoleste dorul de duca, nevoia de a cunoaste locuri noi, de a experimenta, de a ma aventura in necunoscut.

Anul asta am stat acasa. N-am fost decat 2 zile in Suedia, unde am vazut aeroportul, taxiul si hotelul. Stiti ce foame am? Azi am inceput sa-mi aranjez plecarile: Oslo si Koli in iulie, Granz in iunie sau Leuven is septembrie. Si poate Marea Rosie in toamna. Tineti-mi pumnii.

5 Mai 2010 - Posted by | eu | ,

3 comentarii »

  1. Ti-am mai spus, orice schimbare inseamna un progres. Important e sa mergi tot innainte. Sa stii ca nici a te intoarce nu e asa un pacat mare. Ptr ca poate acolo, ACASA, cineva drag de asteapta. Dar asta… poate mai tarziu, dupa ce iti vei potoli, setea de a calatori, prin lume.
    Despre simtul directiei, nu sunt de acord. daca mergi cu cineva de mana, e normal, sa lasi in responsabilitatea acelei persoane, tot simtul directiei. dar nu cred ca daca te afli, undeva, si trebuie sa ajungi, cu harta in mana, la o destinatie ar fi o problema. iti ieie repere, si totul merge. Eu asa am patit. Am observat ca pot face f multe lucruri, de care imi era frica si sa ma gandesc, ca le pot aborda. Si incet incet, am inteles, ca asa au facut toti. Nu e vorba de simt, ci de DORINTA de FACE. De a iesi INVINGATOR !!!

    Comentariu de Mihaela | 5 Mai 2010 | Răspunde

    • Sunt de acord, exista intotdeauna o solutie (o harta un gps), iar limitele noastre sunt in majoritatea cazurilor inventate de noi, in capul nostru. Tot de noi depinde daca vrem sa le depasim sau nu…

      Comentariu de myohemmin | 6 Mai 2010 | Răspunde

  2. iti tin pumnii sa te plimbi pe unde vrei tu! Si nici un nor de cenusa sa nu-ti stea in cale! Si sa povestesti la intoarcere tot ce-ai vazut! Da’ tot, auzi?

    Comentariu de asacredeu | 6 Mai 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: