Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

ARF-ul vazut de mine…

ARF-ul este o asociatiei a romanilor din Finlanda, care ca orice aglomerare de oameni, are si bune si rele, e si iubita si hulita, si laudata si criticata…. A inceput de prin 2004, avand ca protagonisti cativa romani ce isi gasisera loc de intalnire in pizzeria altui roman. Unul din motivele legalizarii intalnirilor a fost, cred eu, organizarea unui festival romanesc in Helsinki. Dupa terminarea festivalului, unul din membrii conducerii si-a epuizat brusc interesul si totul a ramas, in mare, in grija presedintei inconjurata de 2-3 oameni.

Ceea ce am apreciat eu intotdeauna la ea, R., a fost tenacitatea cu care a convins oamenii sa i se alature in fel de fel de activitati. Cu anii insa, asociatia a devenit tot mai mult un cerc inchis, dupa cateva experiente esuate, ce implicau romani necunoscuti – apoi membrii  s-au integrat mai repede sau mai incet in societatea finlandeza si interesul pentru intalnirile romanesti a mai scazut… Pentru revitalizarea scopurilor marete – in lumina carora asociatia s-a infiintat, alti presedinti si presedinte s-au perindat pe la conducere, fara a reusi insa, nici sa creeze un liant intre membrii comunitatii, nici sa promoveze si sa sustina activitati, care fiind benevole, cereau efort nerenumerat si nerecunoscut apoi de nimeni… O noua aripa s-a rupt in 2010, urmand sa lupte pentru promovarea legaturilor cu cultura romana, facilitarea intalnirilor intre copii – si probabil multe altele… Vechia aripa s-a regrupat si isi continua drumul – ceea ce pentru ceilalti nu poate insemna decat mai multe oferte si variante de petrecere a timpului impreuna.

Pentru mine, ARF a fost si este o poarta deschisa catre comunitatea romana. Nu ma astept ca ea isi impuna obiective marete – ca programe de integrare, sau schimbarea imaginii Romaniei in Finlanda, insa sper sa fie mai mult decat cateva chefuri organizate intre vorbitorii tineri de limba romana. Petrecerea de ieri, organizata intr-o locatie superba, mi-a demonstrat ca daca exista interes, iar organizatorii au credibilitate, romanii sunt dornici de intalniri.

15 Mai 2010 - Posted by | Omul | ,

4 comentarii »

  1. Deosebirea esentiala intre chefurile de finlandezi si cele de romani, e ca daca la finlandezi ei vorbesc doar despre servciu, de exemplu „ti se pare ca fata de anul trecut, atmosfera de lucru s-a imbunatatit?” sau „tipul care face franele, a mai pus un zero la costuri”, iar romanii, isi limiteaza conversatiile despre joburi la „unde lucrezi? -in Espoo, pe aici, pe acolo”… Daca la finlandezi familia e subiect taboo – romanii te intreaba la greu, cum, ce, cu cine, de ce – iar apoi folosesc fara nici o retinere informatiile aflate pentru noi subiecte de discutii cu terti.

    Comentariu de myohemmin | 16 Mai 2010 | Răspunde

  2. Foarte frumos, ca tineti legatura intre voi, romanii!

    Comentariu de Mihaela | 16 Mai 2010 | Răspunde

  3. Salutare,
    iata ca am reusit sa intru pe blog-ul tau. Frumos despre ambasada, dar ai omis sa spui succesuri, ca asa e corect acum(vezi EBA. Frumos si despre ARF, eu am vazut aici o lupta pentru putere. Multe din actiuni mi-au amintit de tara natala. Cind am mai avut si curajul, nebunia sau nu stiu nici eu cum sa-i zic, sa spun raspicat niste chestii, m-am pricopsit cu niste frumoase replici si priviri prietenoase(a se vedea ghilimelele). Nu stiu ce avem noi romanii de nu reusim sa ne intilnim fara sa ne etalam diplomele, masinile, casele, sa nu fim iscoditori si daca intrebam pe cineva de sanatate sa o facem cu tot sufletul( fara ca apoi sa folosim datele obtinute in discutii cu altii). In grupa mea am o colega de origine maghiara din Romania. Eadevarat ca la inceput cind ne-am prezentat si ea a zis ca e din Transilvania, m-a cam calcat pe batatura, dar nu am ripostat in nici un fel. O fi bine, n-o fi bine, nu stiu si nici nu-mi bat capul. Nu eu scriu istoria asa ca-i las pe altii care sint de meserie sa o faca. Revin la colega mea, am ramas uimita cit de unita este comunitatea maghiara de aici. In timpul cursului de finlandeza am mai observat citeva comunitati care comunica frumos si relaxat somalezi, indieni, atunci am zis ca sint exceptii, dar nu, sint adevaruri. Cum oare noi romanii nu reusim?
    Hai sa ne inveselim, soarele incepe sa fie tot mai indraznet, ziua deja a invins noaptea, asa ca sa ne bucuram de verdeata asta minunata. Toate cele bune.
    Mihaela

    Comentariu de Mihaela | 1 Iunie 2010 | Răspunde

    • Imi pare bine ca ai venit in vizita la mine🙂 Iar astazi e atat de cald, incat mi s-au topit toate problemele…

      Comentariu de myohemmin | 1 Iunie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: