Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Sistemul de referinta

Orice punct A cu coordonatele (5,3,8) in sistemul de referinta I, poate avea in sistemul de referinta II coordonatele (-3,-7,-9). Nu poti afirma niciodata ca punctul A e pozitiv, fara a specifica in ce sistem de referinta i-ai masurat coordonatele. La fel se intampla si cu opiinile.

Ascult zilele trecute la televizorul, scapat de sub control in timpul unor reclame, pe Ion Iliescu vorbind despre salariul sudorilor in „tarile civilizate”. Exceptand faptul ca omiterea intentionata a cheltuielilor acelor sudori in tarile respective ducea ascultatorii in eroare, faptul ca mi-a facut tara – prin comparatie – necivilizata, m-a umplut de revolta patriotica. Eram in sistemul de coordonate I.

Ajungand acasa, pe frumoasa strada Stefan cel Mare, plina de cand ma stiu de gropi in care te puteai ascunde cu tot cu masina, in special la lumina lampadarelor economic stinse din loc in loc, m-am gandit ca strada asta e departe de ce se poate numi a „unei tari civilizate”. Trecusem in sistemul de referinta II.

In discutiile amicale cu prieteni din Finlanda, unu dintre subiectele obligatorii e temperatura zilei si si ce ciudati sunt finlandezii  (Sistemul de referinta II). Cand insa cineva din Romania, imi spune ca Finlanda e o tara de 2 lei, plictisitoare si plina de betivi – mi se ridica imediat tensiunea (Sistemul de refetinta I).

Prin extrapolare, aceasta judecata se poate extinde si altor domenii… Cred ca intotdeauna depinde de cat de aproape sau de departe subiectul disputat te atinge personal. Cred de asemenea ca nu exista un adevar absolut in niciuna dintre disputele vremii. De exemplu: de ce n-au fost romanii mai luptatori sub comunism? Eu linia n-as trage-o acolo… as muta-o intre: cine a colaborat si profitat de regim si cine a suferit. Pentru ca in final dupa o analiza mai minutioasa sa o mut spre: cine a fost obligat sa colaboreze fiind la randul lui o victima – si cine a avut doar de profitat.

Imi place sa cred ca suntem un popor tolerant si iertator, chiar cu calaii nostrii – cum Noica ne indeamna in Rugati-va pentru fratele Alexandru, ca sa ma consternez apoi de incrancenarea cu care care fete bisericesti infiereaza maneaua. Nu ura, nu furtul, nu lenea, nu aroganta, ci maneaua – ultima tara a neamului romanesc.

Tot la televizor (pe care azi nu l-am deschis si sper sa ramana asa) am vazut un reportaj despre oamenii strazii. Unul dintre reporteri spune: „ce sa fac, sa ma simt vinovat ca am salariul mai mare de 10 ori decat bugetarii?” si ” De ce n-au facut si oamenii strazii o facultate?” printre alte perle de inteligenta si intelegere, pe care nu le-am retinut. Cazul investigat era a unui om, ce in urma unei depresii – moartea unui copil – a ajuns in strada. Ma asteptam ca in emisiunile lui Oprah, in final omul sa ramana daca nu cu o casa, macar cu o adresa la un centru de ajutorare. Ce credeti insa ca au facut ultrainteligentii reporteri? L-au dus la un doctor, ce ca si alti doctori romani sufera de sindromul „atotputernicirii”, si care i-a recomandat o pereche de ochelari si igiena – de acolo din varful piedestalului pe care  se afla. Omul din prapastie, avea evident nevoie sa citeasca – si poate la cei 50-60 de ani sa se apuce de o facultate singura solutie vazuta de reporteri… Dupa care, ii spun la revedere, si-l lasa in strada cu reteta de ochelari in mana. Cu reteta! – ca se terminase programul de lucru si nu puteau sa-i dea macar ochelarii pana la capat. Sistemul de referinta II.

24 Noiembrie 2010 - Posted by | Omul | ,

4 comentarii »

  1. Ai drepate, totul este relativ.
    Eu nu mai urmaresc stirile de ceva timp, abunda de minciuni pe fata si de cazuri disperate …. care asa si raman, dar uite ca am umplut spatiul de emisie si am facut rating !
    Adi Minune castiga cu mai mult de 10 ori decat un bugetar, este un ” div ” al manelelor, dar nu il impozitaeza nimeni.
    Sa stii ca Adi Japonezul a aparut in ziare si la tv cu un meniu inedit :
    ” Tocanita de boc ” la pretul de 3 lei.

    Comentariu de 1001vorbe | 24 Noiembrie 2010 | Răspunde

  2. Intr-adevar : ” Cred ca intotdeauna depinde de cat de aproape sau de departe subiectul disputat te atinge personal.” Am simiti pe pielea mea. Eu nu deschid TV, decat 10 min, cat stau in bcatarie la masa. La stiri sunt numai aberatii, cine pe cine a mai omorat/violat… etc. Seara sunt telenovele tampite, gen : Mostenirea si Narcisa Salbatica (nu am vazut nici un episod). Filmele sunt vechi si prefer sa merg la Mall, sa vad ceva nou, si de calitate (pe ecran mare).
    referitor la masuta ta din sticla, pot sa iti dau exemplu pe Horia, care a proiectat un dresiing. A facut toate desenele, a cumparat folie mare 2 pe 2 de lemn, le-a taiat la dismnsiunea respectiva, conform schitei facuta de EL, le-a asamblat, si astfel a facut un dresiing exact ca al meu, pe 2 pereti de 3 m lungime, cu sertare si tot ce trebuie! E adevarat ca e doar un proiect, pe care l-a inceput, si sfarsit in 2 zile zile-lumina (pe timp de vara). Citesc cu placere tot ce scrii. te pup

    Comentariu de Mihaela | 24 Noiembrie 2010 | Răspunde

  3. Dressing, (din graba )

    Comentariu de Mihaela | 24 Noiembrie 2010 | Răspunde

  4. Adevarul este ca, la „diversitatea” de nedigerat uneori a vremurilor pe care le traim, sistemele de referinta au devenit si ele nenumarate, unele mai relative ca altele, in incercarea noastra disperata de a ne croi drumul cat de cat drept printre strambaciunile din jur. Einstein ar fi fost invidios sa vada cate teorii ale relativitatii apar la fiecare pas.

    Comentariu de asacredeu | 25 Noiembrie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: