Fizioterapie sau cum se mormaie in post…

De ceva vreme ma doare in cot de toate cele: de taiat iarba, de aranjat pomi, de plimbat catelul, de scris la calculator, de fugarit guzganul si tot asa… Initial m-a durut in spate, insa aia mi-a trecut repede dupa o Zumba, doua, insa asta cu cotul vad ca e tenace. Doctorii, toti cei trei la care am fost sa-mi dea un leac, mi-au zis ca de la o varsta asa se intample, ti se ingroasa obrazul si nu-ti mai pasa de nimic – insa eu, fata subtire, nu m-am lasat convinsa – si iata-ma la fizioterapie…

Desi frumos ar fi sa spun ca a fost prima data, nu pot sa va mint asa in fata. N-a fost. Prima data am fost data pe mana unui fizioterapist cand mi-am rupt gatul. Tipul, nu stiu nici cati ani avea, nici cum arata, ca dupa ce-mi ingropam fata in masa de masaj, nu mai stiam daca sa ma vait sau sa ma bucur. Cert e ca m-a reparat pe o perioada scurta.  

Ulterior, la recomandarea unei prietene am incercat un chiropractor. Si pe asta l-am uitat complet. A fost un episod nesemnificativ si nefolositor. El mi-a impartasit teoria lui cu haosul si entropia minima, insa dupa ce m-a intins, sucit si rasucit pe toate partile, am plecat la fel de dezmembrata precum venisem.

Am incercat si un chinez pe o plaja. Mare greseala. Trei zile n-am mai putut sa ma intorc, dupa episodul cu pricina, decat precum ursul – din picioare. Si eram in concediu, pe 80 de euro camera pe noapte! Am folosit-o la maxim, ca de de-aia o platisem!

Baiatul asta, actualul, mormaie. Nu-i batran, insa e unsuros. Si nu vorbesc de cremele alea obligatorii pe care mi le pune pe mine. Mi se pare el unsuros ca om. Si nu inteleg ce-i cu mormaitul. Nu doar cand incerca sa lege o conversatie, ci continuu. E liniste, eu incerc sa nu tip – cand el cu o maiestrie imi striveste toti muschii mainii drepte – si pe fondul concentrarii mele se aude: mmmm mmmm mmmm. Nu-si regleaza vocea. Cred ca gandeste. Iar pentru a se convinge pe el insusi ca e de fata, mormaie. In post.