Lingurita de cultura romana

De unde s-o gusti, daca nu de la ambasada. Joi am avut zi de film romanesc: Restul e tacere de Nae Caranfil. Dragut. O Romanie a anilor 1911, realizarea primului film romanesc, un Carol I cam surd si prostanac. Nu a fost plictisitor filmul, insa nici nu as merge sa-l vad a doua oara…

Ieri am avut zi de concert. Locatia, una dintre cele mai frumoase biserici din Helsinki: Temppeliaukio – templul in roca. Protagonistii au fost pianista Ilinca Dumitrescu si fagotistul Vasile Macovei. De Ilinca mi-a placut, fara insa sa-mi dea lacrimile de incantare, insa Macovei era la serviciu. Ii tremurau mainile ca unui scolar din clasa intai prins cu lectia neinvatata. Fagotul lui suna uneori cald si invaluitor, alteori distonant, iar in “Risukimppu”-l lui Kristian Rusila, de-a dreptul terorizant. Probabil asa trebuie sa sune fagotul in finlandeza …

Pe net si in prezentare, amandoi solistii au o multime de titluri si laude, insa eu cred ca o opera de arta sau o interpretare de exceptie, ar trebui sa miste atat pietrele needucate, cat si criticii de arta. Eu incadrandu-ma in prima categorie, pot spune ca am avut o zi deosebita, fara sa cred ca mi-o voi reaminti multa vreme de azi inainte…