Iata ce pot face, doua maini dibace!

Ca un om normal si bine echilibrat ce sunt, mi s-a insurubat adanc in cap ideea, ca ideala pentru o camera mica, e o masa sticla. Va imaginati cumva ca am alergat la magazin si mi-am cumparat-o? Nicidecum, pentru ca daca un lucru se poate face complicat, de ce  sa-l faci simplu? Adevaraul e, ca nu din motive sado-masochiste nu am luat-o de-a gata, insa ce ofera piata finlandeza era fie de dimensiuni gresite, fie de preturi gresite – cum necum socoteala de acasa nu se potrivea cu cea de la targ.

Asa ca al meu, s-a gandit ca la al 5 – milioanelea proiect inceput si neterminat sa mai adaugam unul: facerea mesei. Va dau si voua reteta poate va trebuie.

Se comanda bucata de geam de dimensiune potrivita. Se da la tratat – pentru situatia cand te hotarasti sa-l ignori si sa-l spargi cu capul!

Se cumpara de la Häfele 4 adaptoare, solutie de curatat Bohle, lipici Ergo din 2 componente si 4 picioare.

Se deseneaza cu creionul pe hartie, cercul adaptorului, se pune hartia sub geam si pe partea opusa se acopera suprafate cercului cu lipici dat cu pensulita. Pe adaptor se intinde componenta 2 a lipiciului – cel cu guguloiul in varf.

Apoi, fara graba se pozitioneaza adaptorul pe geam. In cateva secunde s-a lipit. Repetati schema de cate ori va vine!

In final insurubati picioarele miriapodului. Si-apoi, poftiti la masa!

Ce ti-e cu tehnologia asta…

Imi trebuie in mod curent o multime de programe de CAD. Nu a fost o alegere, este un “dat”. Import modelele dintr-un program, le simplific in altul, le analizez in celalalt, apoi le compar cu testele pe care le fac in al patrulea program, sau al cincilea, sau al noualea… Cum se face insa ca in FIECARE program mouse-ul trebuie sa aibe de fiecare data functii diferite? Daca cu butonul din mijloc in primul program faci zoom, in al doilea translatezi, ca obligatoriu in al treilea sa rotesti, sau sa nu faci nimic… cel mai “cool” e cand dai undo de pe acelasi buton pe care-l folosesti cu precadere in programul precedent sa salvezi datele…

Pe drum… Nici un producator de masini nu pune semnalizatorul in aceeasi parte ca celalalt, ati observat? Asa incat in fiecare dimineata semnalizez cu stergatoarele de cateva ori, nu gasesc marsarierul  si in loc sa plec din parcare tind sa testez tabla masinii din fata, apoi uit sa schimb vitezelele pentru ca motorul suna altfel… Ca sa nu mai vorbim de frane – unele sunt puturoase, altele nervoase de-ti baga mintile in cap, insa cele mai parsive sunt cele de la masinile automate unde n-ai pedala de ambreiaj si de cate ori o cauti nimeresti frana, care din cauza elanului tau revolutionar te baga clar cu capul in parbriz… Nu mai intru in detaliile masinilor inteligente, inchiriate, unde absolut nici o functie nu e clar vizibila pentru toti neavenitii: mi s-a intamplat sa inghet de frig in mijlocul verii pentru n-am gasit de unde sa reglez temperatura?!?  Si nu vorbesc de un pic de frig – era atat de frig incat a inceput sa mi se incalzeasca automat scaunul… Stergatoarele porneau singure, luminile luminau cand voiau, masina bipaia cand cu grija o parcam in vreun tufis – ce era rau ca voiam sa o integrez in natura?

Incarcatoarele… Doamne fereste sa trebuiasca sa-ti schimbi telefonul, camera, sau alte gadgeturi – indiferent ce marca, in ziua de azi toti isi schimba mufele – e un trend… Mufe care niciodata nu sunt standardizate pe O-UNA dimensiune, trebuie sa fie cilindrice groase, cilindrice subtiri, USB mini, USB maxi, USB micro… Stiti cate cabluri si incarcatoare am acasa? Milioane… Stiti de cate ori gasesc exact cablul sau incarcatorul de care am nevoie, cand am nevoie? NICIODATA!

Vi s-a intamplat? Sau sunt numai eu?