Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Nu pot sa dorm

Am obosit, am incercat, n-am reusit, am abandonat. Am renuntat = am murit? Vreau prea mult? Primesc prea putin? N-am rabdare? De ce zilele se amesteca si nu le mai inteleg sensul? Ma concentrez pe nimicuri? E viata toata o suma de nimicuri? Unde este marele inteles care azi, acum, in miez de noapte imi scapa printre degete? Tu intelegi ceva din asta?

22 februarie 2013 Posted by | eu | | 2 comentarii

Put me to sleep

Viata e frumoasa, sunt pe drumul ales, dorit, urmarit cu o tenacitate demna de cauze mai bune si totusi… nu pot sa dorm. De ce? Nici nu merita sa ma gandesc de ce… am tot ce mi-am dorit, nu?

16 septembrie 2012 Posted by | eu | | 3 comentarii

Dor de duca

Voiam sa plec si eu in vacanta! 4 zile! Toata lumea a plecat in vacanta de schi, eu am stat cuminte acasa si mi-am vazut de treaba: casa, serviciu, scoala, catel, renoavre – cu copilul nu mai am decat griji si nelinisti: o fi bine, o fi rau, o merge la scoala, o manca, o rade, o plange, ce-o fi cu ea… Mi-am luat pe puncte o excursie de 4 zile in Oslo. Am fost odata in Norvegia in nord. Foarte frumoasa tara. Am prins o zi cu soare si am mers vara pe ghetarul Svartisen. Mi s-a parut ireal. Am vrut sa merg acum in Oslo. Si nu ma lasa cenusa. N-a inteles ca am glumit cu ea, si vrea acum sa mi-o pun literal in cap. Asa ca raman acasa. Punctele cred ca le-am pierdut, ca-mi expirau oricum… Partea buna, care trebuie cautata, e ca voi dormi…. TOT TIMPUL! 1000 de ore. Si voi strange frunzele din curte. Si-mi voi face tema la mittaustekniikka. Ce bine! Impuscati-ma! Si caii se impusca, nu-i asa?

21 aprilie 2010 Posted by | eu | | 5 comentarii

Lasati-ma sa dorm!

De cand a inceput sa dea coltul ierbii, nu mai am deloc stare… Numar zilele pana la vacanta, desi e prea devreme, imi fac planuri, asa cu o jumatate de minte, ca sa nu ma starnesc pe de-a-ntregul si nu mai reusesc sa ma culc la o ora „normala”. Nici nu ma dezmeticesc bine si vine miezul noptii.

Dimineata am doi dusmani: un cantar si o oglinda. Cantarul l-a inlocuit pe unul vechi, un gentelman, extrem de politicos – care ajunsese in final sa refuze sa-mi arata vreo cifra reala. Am fost nevoiti sa ne luam ramas bun. Cel nou, din sticla, cu fasoane de adolescent, o tine mortis ca adevarul e singura lui responsabilitate… Nu stiu exact in ce zodie e nascut, insa sigur Urania i-a prezis un accident in viitorul aproapiat.

Dupa oglinda am alergat, de asemenea, o multime. In variantele clasice costa infiorator, insa in varianta cu leduri, n-am mai rezistat tentatiei. Mare greseala! Lumina mea din baie, energy saving, n-ajunge niciodata sa ma enerveze. Lampa insa, cu leduri si lupa imi arata o scofalcita obosita, care nu inteleg cum a ajuns acolo, si care in criza de timp nici n-am cand s-o acopar cu creme, pudre si alte minuni. Asa ca sigur ca nici ei nu-i prevad viata lunga…Despre oglinda vorbeam…

13 aprilie 2010 Posted by | eu | , | 10 comentarii

La Ea veni primavara,

Are noroc Ea, s-a nascut sub o stea norocoasa… Nu cred ca realizeaza inca. Sta sub un pom inflorit, este indragostita, si are oameni care-i poarta de grija… Chiar si o sora, sa nu ramana singura pe lume in caz ca… Bucura-te de clipa asta si multumeste-i Ei ca e o Doamna…

Eu am ajuns acasa prima, ca de, stau aproape de munca asa cum mi-am dorit si ultra-dorit… Masina mea „de razboi” care numara 33 de ani pe muche, a pornit ascultatoare si am ajuns la casa mult visata. Lea a invatat sa deschida TOATE usile, si practica cu frenezie noua descoperire, asa ca e frig in toata casa…  Noroc ca afara e mai cald… 7 grade, waw – unde mi-o fi costumul de baie?

Lea a primit cadou un os de la Bambi – care nu era chiar Bambi, care am inteles ca e ocrotit de lege, ci un var de-al lui… S-a chinuit ieri si l-a curatat de carne si azi l-am gasit pe fotoliu. Vorbesc despre fotoliul nou, abia cumparat ce are cu totul o alta destinatie decat de a fi farfuria Leei – Insa ea stie sa deschida TOATE usile…

Am mancat PAINE si am baut o BERE, cate kg credeti ca voi avea in curand? Asta e un concurs cu premii. Castigatorul va primi o reteta despre cum sa-ti gasesti telul in viata,  in caz ca-l cauti… Daca nu-l cauti, da-l mai departe… (cadoul, si telul – desi unii spun ca nu e transmisibil – poate insa daca-l probezi peste hainele tale – il poti returna si transmite mai departe, la fel ca pe un costum de baie)

Astept sa se incarce acumulatorul de la camera si sa plecam la intalnire. Poate daca sunteti cuminti (si va spalati pe dinti), o sa vi-i arat pe prietenii Leei, si cum stie ea, si numai ea sa faca pe cartita…. stay tuned

7 aprilie 2010 Posted by | Ea | , | 16 comentarii

Beautiful spring,

Ploua, insa nu furtunos, cerul nu se sparge in doua, vantul nu smulge copacii din radacini. Nu. Ploua marunt si deprimant, iar mizeria isi scoate capul de pe peste tot… Pana si-n padure (unde mama spune de fiecare data ca m-am mutat) potecile sunt pline de crengi si conuri si ace si baltoace si noroaie… Informatia cu padurea e complet falsa – eu locuiesc in mijlocul unei metropole europene, doar ca arata un pic ca e o padure!

Vine Pastele, bine-mi pare, in gradina n-am o floare, am un stejar mic caruia i-au inghetat crengile in zapada si s-a rupt in doua… S-a dus cineva sa-l salveze acum, cand s-a mai topit zapada? Nicidecum! Asteptam sa invie singur cu ocazia venirii Pastelui… Bine in schimb ii merge gardului meu crescut ca in Frumoasa din Padurea Adormita dupa 100 de ani… habar n-am din ce specie e, insa imi zgaraie masina, imi zgaraie hainele, imi intra in ochi, e cel mai urat de pe toata strada, are o gaura in mijloc din cauza greutatii zapezii si a lungimii lui exagerate, e legat cu panglici sau ce-or fi alea – ca iesise din radacini, insa e al meu si ma mandresc cu el. Concluzia: curatenia de Paste e gata si pe inauntru si pe dinafara…

La scoala imi propusesem sa termin o recenzie la o carte ACUM 2 SAPTAMANI, insa cum profesorul meu nu mi-a raspuns la email, mi-a scazut elanul la minus infinit asa ca am lalait-o atat, de si azi mai am vreo 60 de pagini de citit-scris-rezumat. Sunt mandra si de mine!

In rest, abia astept sa ies cu Lea afara pe vremea asta, care in urma educatie intensive pe care a primit-o (2 cursuri de maniere elegante, unul cu un grup de alti 10 catei, unul individual), ma taraste prin toate noroaiele, dupa care ori ea ori prietenii ei din parcul de caini sar pe mine, ca toti stiu ca acum de Paste e momentul sa-mi spal zilnic geaca…  

Acum ca stiti cum sta treaba, va las in pace, poate si maine va fi o zi, macar de s-ar hotari odata: ori iarna ori vara, numai ploaia asta mocaneasca sa inceteze ca stiti ce mare e rata sinuciderilor prin unele parti ale lumii….

29 martie 2010 Posted by | eu | , | 4 comentarii