Cri cri cri

Si ziceati ca nu mai vine primavara… uite ca a ajuns si aici…

Singura problema e ca a si plecat… azi e frig si sta sa ploua… Nu-i nimic, o asteptam si la anu’

Ieri

Ora 8, m-as trezi, nu m-as trezi, m-as trezi, nu m-as trezi… Ora 9, dupa cateva tentative nereusite am reusit sa o leg pe Lea de bicicleta si sa plecam la plimbare impreuna. Ora 10, este incredibil de cald, 25C si n-am cu ce sa ma imbrac! Ora 11, am gasit in magazinele mele preferate haine de vara si sandale. Ora 12 curatenie, astazi aterizeaza mama! Ora 14 mi-e foame, la serviciu lunch-ul e intre 11 si 13.30. Ora 15 plec la aeroport, 24C. Ora 15.15 incepe sa ploua, 22C. Ora 16 inceteaza ploaia, 19C. Mergem la ambasada. La eternele glume ale unui roman, mama ii raspunde ca eu sunt sora ei mai mica, iar fii-mea, sora ei mai mare. Romanul se lamureste ca suntei trei Doamne, si toate trei un pic duse… Incepe ploaia numarul 2. In drum spre casa avem cateva devieri, ploaia in schimb o tine una si buna. Ora 20 ajungem acasa, sunt 14 grade si nu mai e vreme de nici o rochie de vara. Noaptea temperatura nu scade inca sub zero! E tot primavara!

In gradina,

Ieri mi-am luat mult visatul hamac, l-am atarnat intre doi pomi si acum lenevesc in gradina… Cafeaua ma asteapta intr-un morman de  valkovuokko, hamacul ma leagana, laptopul meu workstation cantareste in continuare 100 de kg, vantul imi intoarce paginile cartii pe care ar trebui sa o conspectez, Engineering Acoustics – gandul mi-e la ciresele tristetiipamantului, asa ca incep cu o pauza… E cald, da’ cald – de ma bate gandul sa-mi pun crema de protectie. Mi-au inflorit si narcisele albe, iar vecinei i-au inflorit lalele, plantate intr-un loc mai insorit… Aici la mine e umbra, pomii au inmugurit suficient cat sa filtreze un pic lumina soarelui… Abinele zumzaie, pasarile ciripesc iar in departare se aude zgomotul orasului; odata cu caldura toti isi plimba motocicletele, care mai de care mai Harley – despre sunetul motocicletei Harley Davidson ar trebui sa citesc, cum vibratia motorului de joasa frecventa, e trasmisa si amplificata in structura metalica, iar apoi propagata prin unde transversale in aer, pana cand totul se transforma in caldura – o energie efemera. Ce usor ar fi, daca si urmele energiei nucleare s-ar disipa in neant la fel ca si energia sonica, ganditi-va pe unde as putea sa-mi petrec veacul, in loc sa platesc atat curentul electric. As putea sa concura cu stapana lui Rufus la colorarea  „locurilor unde am fost” pe harta lumii, noroc ca Fortum-ul – imi tine sub stricta cenzura financiara my carbon footprint.

Splendoare in iarba

 What though the radiance which was once bright

Be now for ever taken from my sight,

Though nothing can bring back the hour

Of splendor in the grass of glory in the flower;

We will grieve not, rather find

Strength in what remains behind.

Cata frunza cata iarba…

Eu l-am invatat pe Eminescu la scoala, i-am citit toate scrisorile, insa se vede treaba ca abia azi am inteles conceptul „cata frunza cata iarba”. Nu merge asa cu lupta de idei, cu metaforele, cu hiperbolele, pana nu tii grebla in mana, de-ti ies bataturile in palma ca ciupercile dupa ploaie – n-ai inteles nimic! Si ca sa recapitulez, azi am invatat: indiferent cate zile voi grebla in curte, frunza va fi acolo forever and ever and ever. Nu exista nici o posibilitate reala ca ea sa dispara, asa ca in curtea vecinilor, asta pe langa faptul ca iarba lor mai e si verde.  Doi, exista greble de greblat frunza si greble de greblat pamantul, moale, in care ar fi trebuit sa creasca iarba, daca nu as face in fiecare dimineata transee in el cu masina, ca poate o fi tot romanul poet, insa nu raily driver. Trei, cine a zis ca viata la curte are farmecul ei, era in vizita! Viata la curte e frumoasa cand stai acolo la o cafea un gratar, o chestie si apoi pleci acasa la tine la bloc, unde nu vezi verde decat pe geam. Patru, nu moare stejarul cand vrea frigul. L-am legat eu un pic cu o panglica portocalie  sa nu-mi fie de deochi, insa am asteptari mari de la el. Si in plus mi se trezesc florile, uite ce frumoase sunt… ce, credeati, ca numai la voi vine primavara? vine si aici pana in august, cand incepe iarna!

Povestiri din padurea adormita

Si pentru ca ne-am lamurit de ce gardul meu a crescut ca Fat Frumos in 100 de ani, ca altii intr-o mie, va continui povestea lui…

Cum odata cu primavara s-a reintors intai lumina, a fost greu sa mai ignor faptul, ca ori de cate ori ma uitam pe fereastra, gardul imi zgaria retina si ori de cate ori ma intorceam acasa, imi zgaraia masina… Era deja ori eu, ori el. Scuza cu zapada nu mai tine, pentru ca pe aceeasi strada TOTI vecinii isi taiasera gardul. Scuza cu tehnologia de care nu dispun, de aseemnea n-a mai tinut, pentru ca El mi-a luat toate jucariile de care aveam nevoie si apoi a plecat sa apere patria… Asa ca iata-ma singura, sambata de dimineata, fata in fata cu Dusmanul… M-am supraimbracat, ultra-asortat ca sa-mi derutez vecinii, si am inceput sa-mi testez masina de taiat boscheti, Bosh. Problema a fost ca in cei o suta de ani, gardul meu trecuse de categoria boscheti, cu diametru pana in 2 cm, la categoria copacei. Asa ca masina mea, wireless n-a facut fata. N-am abandonat, pai ce romanii nostri au dat inapoi in lupta de la Rovine? Am luat clestele Fiskars, firma in care am toatala incredere. Am fost in vizita la ei cu ocazia unei colaborari, si oamenii fac investitii serioase in cercetare, de exemplu testeaza/calculeaza care este curba optima dupa care lama clestelui trebuie fie taiata, pentru ca eficienta si durabilitatea ei sa fie optima… Totala incredere. Baietii nu m-au dezamagit, cu o singura exceptia, in care gardul meu crescuse de la categoria copacel, la categoria copac. Prea gros sa-l cuprinda clestele. Nu-i nimic, l-am taiat cu fierastraul circular Makita. Am casa plina de jucarii…

Dupa lupte seculare care au durat vreo trei ore, l-am invins. Nu arata el prea drept, insa acum se poarta stilul chiufulit, nu stiu daca sunteti la curent… Ciufulit spre Mohawk.

Insa treaba e departe de fi gata, pentru ca milioanele de craci taiate n-ai voie nici sa le arzi decat in locuri amenejate (ca sa nu mai vorbim ca nici nu prea ard asa neuscate); nici nu poti sa le arunci in padure, (si nu pentru ca nu te lasa constiinta ta civica, ci pentru ca platesti amenda serioasa); si nici nu-ti vine sa le duci la groapa de deseuri, (pentru ca este exorbitant de scumpa: am dus cativa saci de rumegus si fara 40 de ore n-am scapat).  Asa ca incepe si le marunteste! Asta se intampla in poza a doua – am o masina ce mananca tot… are o roata dintata lata, care daca nu esti atent te mananca cu totul… inghite creanga dupa creanga, le roteste, le suceste, te loveste, te zgaraie – nu inteleg de ce specia asta de arbusti e asta asa agresiva – si in final te alegi cu vreo cateva pungi pline de crengute mici, ce se pun ca ingrasamant, decor, pe la radacinile tuturor…

A inceput ploaia, a venit furtuna, insa eu ca nevasta mesterului Manole, nu m-am oprit din drum si am reusit in final sa ajung zdrobita, seara in casa. Eu nu-mi aduc aminte sa fi facut vreodata, in tara, treaba in gradina. Chiar asa, mami, noi strangeam frunzele? Cine le strangea? Eu nu. Insa una peste alta, chiar daca ma doare spatele, abia imi misc mana dreapta si sunt zgariata toata pe peste tot, mi-au inflorit in gradina brandusele sa-mi spuna ca cineva acolo sus ma iubeste si ma vede ca-mi fac treaba. Noaptea a nins, ca de, e primavara…

Lasati-ma sa dorm!

De cand a inceput sa dea coltul ierbii, nu mai am deloc stare… Numar zilele pana la vacanta, desi e prea devreme, imi fac planuri, asa cu o jumatate de minte, ca sa nu ma starnesc pe de-a-ntregul si nu mai reusesc sa ma culc la o ora „normala”. Nici nu ma dezmeticesc bine si vine miezul noptii.

Dimineata am doi dusmani: un cantar si o oglinda. Cantarul l-a inlocuit pe unul vechi, un gentelman, extrem de politicos – care ajunsese in final sa refuze sa-mi arata vreo cifra reala. Am fost nevoiti sa ne luam ramas bun. Cel nou, din sticla, cu fasoane de adolescent, o tine mortis ca adevarul e singura lui responsabilitate… Nu stiu exact in ce zodie e nascut, insa sigur Urania i-a prezis un accident in viitorul aproapiat.

Dupa oglinda am alergat, de asemenea, o multime. In variantele clasice costa infiorator, insa in varianta cu leduri, n-am mai rezistat tentatiei. Mare greseala! Lumina mea din baie, energy saving, n-ajunge niciodata sa ma enerveze. Lampa insa, cu leduri si lupa imi arata o scofalcita obosita, care nu inteleg cum a ajuns acolo, si care in criza de timp nici n-am cand s-o acopar cu creme, pudre si alte minuni. Asa ca sigur ca nici ei nu-i prevad viata lunga…Despre oglinda vorbeam…

Primavara

 

Iarna nu mai face fata… Raul se dezgheata, iar florile mele, supraincercate si mutate din loc in loc, isi scot capetele de sub zapada… Sa vedeti acum, cu ce viteza bine primavara! Cel putin 120km/h… Puneti-va centurile!

La Ea veni primavara,

Are noroc Ea, s-a nascut sub o stea norocoasa… Nu cred ca realizeaza inca. Sta sub un pom inflorit, este indragostita, si are oameni care-i poarta de grija… Chiar si o sora, sa nu ramana singura pe lume in caz ca… Bucura-te de clipa asta si multumeste-i Ei ca e o Doamna…

Eu am ajuns acasa prima, ca de, stau aproape de munca asa cum mi-am dorit si ultra-dorit… Masina mea „de razboi” care numara 33 de ani pe muche, a pornit ascultatoare si am ajuns la casa mult visata. Lea a invatat sa deschida TOATE usile, si practica cu frenezie noua descoperire, asa ca e frig in toata casa…  Noroc ca afara e mai cald… 7 grade, waw – unde mi-o fi costumul de baie?

Lea a primit cadou un os de la Bambi – care nu era chiar Bambi, care am inteles ca e ocrotit de lege, ci un var de-al lui… S-a chinuit ieri si l-a curatat de carne si azi l-am gasit pe fotoliu. Vorbesc despre fotoliul nou, abia cumparat ce are cu totul o alta destinatie decat de a fi farfuria Leei – Insa ea stie sa deschida TOATE usile…

Am mancat PAINE si am baut o BERE, cate kg credeti ca voi avea in curand? Asta e un concurs cu premii. Castigatorul va primi o reteta despre cum sa-ti gasesti telul in viata,  in caz ca-l cauti… Daca nu-l cauti, da-l mai departe… (cadoul, si telul – desi unii spun ca nu e transmisibil – poate insa daca-l probezi peste hainele tale – il poti returna si transmite mai departe, la fel ca pe un costum de baie)

Astept sa se incarce acumulatorul de la camera si sa plecam la intalnire. Poate daca sunteti cuminti (si va spalati pe dinti), o sa vi-i arat pe prietenii Leei, si cum stie ea, si numai ea sa faca pe cartita…. stay tuned

Beautiful spring,

Ploua, insa nu furtunos, cerul nu se sparge in doua, vantul nu smulge copacii din radacini. Nu. Ploua marunt si deprimant, iar mizeria isi scoate capul de pe peste tot… Pana si-n padure (unde mama spune de fiecare data ca m-am mutat) potecile sunt pline de crengi si conuri si ace si baltoace si noroaie… Informatia cu padurea e complet falsa – eu locuiesc in mijlocul unei metropole europene, doar ca arata un pic ca e o padure!

Vine Pastele, bine-mi pare, in gradina n-am o floare, am un stejar mic caruia i-au inghetat crengile in zapada si s-a rupt in doua… S-a dus cineva sa-l salveze acum, cand s-a mai topit zapada? Nicidecum! Asteptam sa invie singur cu ocazia venirii Pastelui… Bine in schimb ii merge gardului meu crescut ca in Frumoasa din Padurea Adormita dupa 100 de ani… habar n-am din ce specie e, insa imi zgaraie masina, imi zgaraie hainele, imi intra in ochi, e cel mai urat de pe toata strada, are o gaura in mijloc din cauza greutatii zapezii si a lungimii lui exagerate, e legat cu panglici sau ce-or fi alea – ca iesise din radacini, insa e al meu si ma mandresc cu el. Concluzia: curatenia de Paste e gata si pe inauntru si pe dinafara…

La scoala imi propusesem sa termin o recenzie la o carte ACUM 2 SAPTAMANI, insa cum profesorul meu nu mi-a raspuns la email, mi-a scazut elanul la minus infinit asa ca am lalait-o atat, de si azi mai am vreo 60 de pagini de citit-scris-rezumat. Sunt mandra si de mine!

In rest, abia astept sa ies cu Lea afara pe vremea asta, care in urma educatie intensive pe care a primit-o (2 cursuri de maniere elegante, unul cu un grup de alti 10 catei, unul individual), ma taraste prin toate noroaiele, dupa care ori ea ori prietenii ei din parcul de caini sar pe mine, ca toti stiu ca acum de Paste e momentul sa-mi spal zilnic geaca…  

Acum ca stiti cum sta treaba, va las in pace, poate si maine va fi o zi, macar de s-ar hotari odata: ori iarna ori vara, numai ploaia asta mocaneasca sa inceteze ca stiti ce mare e rata sinuciderilor prin unele parti ale lumii….