Myöhemmin's Blog

Just another WordPress.com weblog

Extemporal!

Luni am un examen – si cum nu e frumos sa ma lasati sa sufar de una singura, va invit sa invatati impreuna cu mine teoria, pentru ca in final sa puteti raspunde la urmatoarele intrebari:

1 – Care este echivalentul finlandez al ghirlandelor de flori primite cand vizitezi Hawaii-ul?

2 – Care este rostul stafidelor in mancarea finlandeza?

3 – Pe ce distanta se intinde spatiul personal si cum este el masurat?

Astept raspunsurile voastre in scris pana 11.11.11 ora 11.11. Succes!

22 octombrie 2010 Posted by | Omul | , | 10 comentarii

I want to be like youuuuu

16 octombrie 2010 Posted by | Filme | | 5 comentarii

Din ciclul iarna nu-i ca vara

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata va ninge iara… Cu o zale argintie se imbraca mandra tara.

Pisica Bob inca toarce, n-a rontait tot pamantul, cauciucurile nu le-am schimbat, la etaj nu m-am mutat, CEO nu m-au avansat…

Noroc ca romanul s-a nascut poet, ca altfel toate ne merg din plin!

14 octombrie 2010 Posted by | eu | | 5 comentarii

Ecodriving

Azi am invatat lucruri noi:

            -1,5 pomi adulti, compenseaza emisia mea lunara de CO2

            -la fiecare 100kg bagaje, consumul de benzina creste cu 6%

            -conducand la 60km/h in viteza a 5-a in loc de a 3-a consumul scade cu 35%

            -aerul conditionat consuma 10% mai mult

            -motorul rece consuma cu 30% mai mult.

Mersul cu bicicleta face tenul frumos si buzunarul gros!

12 octombrie 2010 Posted by | Pamantul | , | Un comentariu

Cu pisica Bob prin curte…

Ieri am jucat in 3 filme: Macarale macarale – in varianta cu pisica Bob prin curte; Asa s-a calit otelul si Blestemul pamantului – asta in timp ce altii citesc carti, se intelectualizeaza sau se distreaza… Deh, asa mi-am asternut, asa dorm!

Le mai stiti pe catacombele mele din subsol, am reusit si le-am dus in curte –  ca acum sa ma chinui sa scap de ele… si nu oricum, ci noaptea. De ce noaptea? „De ce nu” e raspunsul, scrasnit printre dinti, „daca doar atunci ne strangem acasa, pai cand sa le facem pe toate? Acum noaptea. Cand e frig, ceata si ne ingheata beton picioarele. ”

Pisica Bob, se numeste Norocar, e nascuta aici in Glaciandia si nu-i pasa de ger, mai greu se impaca cu greutatile si hartoapele, insa nu ne dam batuti, urcam urcam iate-ne acum sus sus la parapete. Alah, Alah iarba racnea, tragand cu maini de pluta, noi am pus steagul romanesc in crancena reduta.

12 octombrie 2010 Posted by | eu | | 5 comentarii

I gave up waiting

for delivery – it’s 6 o’clock and no Mercedes is waiting in front of my dor. Winter is coming and it’s cold. Maybe you don’t understand the magnitude of this word – cold is not 10 degrees, is not rain, is not „put a pulover on”, no. Cold is zero Celsius, is ice on the car in the morning, is zero visibility on the lateral window – since you didn’t scratch it out. Cold is winter jacket and gloves. Cold doesn’t come alone, he brings dark besides. If the sky is clear and you can see all the stars – then the darkness is so deep that your shoes doesn’t belong to you, that the dog becomes just a voice and your are not surrounded by shadows, but by void. If the sky is cloudy, the light of the city light it up and the shadows reapear. Only if you live in a metropola…

One upon another life sucks and it’s not worth living…

6 octombrie 2010 Posted by | eu | , , | 4 comentarii

Mi-a placut de Ada Milea

Sa vedeti ce misto e si afisul!

Trebuie sa vedeti si detaliile afisului comentate, pe care abia acum le-am descoperit!!! Click on Next to see them all 🙂

http://www.flickr.com/photos/npunctc/sets/72157624901312040/with/4971414789/

Mi s-a parut consistenta, simpatica, versatila, plina de fantazie si umor, desprinsa dintr-o alta realitate  – in care nu e nevoie sa-ti scuturi nurii si sa-ti deschizi nasturii bluzei ca sa fii observata. Contrastul dintre fizionomia ei putin colturoasa si inocenta ochilor mari albastrii, dadea un nou sens mimicii ce imbraca orice cantec intr-o haina mai cuprinzatoare decat muzica – era un spectacol in care o chitara, o vioara, un arcus, un creion, 4 maini si doi oameni au tinut timpul in loc si cu modestia si simplitatea unor artisti adevarati au revenit din nou si din nou, in urma aplauzelor prelugite – pana au dat ultimul strop de vlaga salii, ce fremata de romani de toate varstele, acompaniati de toate natiile. Romi Chiciuc a fost partenerul cu care se intelegea dintr-o privire si care intregea atmosfera. A fost un deliciu!

2 octombrie 2010 Posted by | Omul | , | 8 comentarii

I’ll wait for delivery, each day until 3!

2 octombrie 2010 Posted by | muzica | | Lasă un comentariu