Västerås

In Fi „situatia” e chiar roza, daca vreau s-o compar cu multinationalul orasel Västerås. Poate si faptul ca sunt „in lume” face ca lucrurile sa para diferite, insa am avut azi 3 socuri. Primul, la restaurantul unde am servit masa, un chelnar gras ca un taur mi-a pus in fata o farfurie de supa si m-a intrebat in limba lui ceva. Eu i-am spus „poftim?”. El, privindu-ma instantaneu oblic, il intreaba pe colegul meu ceva de genul „si asta de unde e?” el ii raspunde: din Romania – ca doar nu era sa minta… La care chelnarul spune : doar astia ne mai lipseau aici…  Cum dialogul s-a purtat in suedeza n-am indraznit sa-l injur…

In pauza de cafea, merg sa-mi iau una, colegul meu ma prezinta mediului inconjurator: stiti ea e de la firma X si face asta. La care ei replica: nu arati a finlandeza. Eu raspund: nici voi!

Seara meg sa-mi iau o crema de maini, ca o uitasem acasa. Vanzatoarea de la farmacie ma intreaba: te pot ajuta? eu ii spun: da, caut asta si asta. Ea zice: nu vorbesc engleza – in engleza. Ok. Insa asta iti pot recomanda. Eu iau prima crema ce mi-o pune in fata, si observ cu stupoare cum ea deschide ambalajul si scoate crema de sub tejghea – o baga in ambalaj si mi-l inmaneaza…

Orasul forfoteste in continuare plin de fete colorate, basmale si turbane… E mult mai frumos ACASA….

Faza anului,

Pic de somn, maine plec la 5 dimineata in Suedia, n-am bagaje facute, am o tema de predat pana vineri la 9:00, insa cum, necum, trebuie sa va spun faza anului. O prietena se indragosteste nebuneste de un gigolo. Si cu forta pe care doar o femeie indragostita o are, incerca sa mute muntii din loc si sa-l schimbe dupa chipul si asemanarea sa. El, nimic. Isi indeplinea cu mediocritate sarcinile specifice jobului si isi imagina ca doar simpla sa prezenta, poate face orice femeie fericita. Il vede azi, il vede maini, il vede poimaini, pana cand se lamureste fata ca nu poti face din orice, bici si unele lucruri sunt destinate a ramane ce par din primul moment.

Dupa ce intervine despartirea lacrimogena si suferinda din partea ei, nesimtitoare si despovaranta din partea lui, vremea isi pune amprenta si ii vindeca ranile. Ranile ei, ca ranile lui abia incepeau sa apara cu depresia economica ce impovareaza tara… Incepe sa aprecieze, el, ce bine era cand ea, il avea in grija… Si incerca sa se agate de trecut si de prietenii si cunoscutii lor comuni. In special de cei care l-au tratat cu respect si consideratie – fiind prietenul ei. Ea insa, dezlegata de vraja iubirii, nu se mai sfieste si ii arata, in final, slava Domnului, crunta realitate:

Sti, prietenii mei nu vor sa pastreze legatura cu tine, pentru ca tocmai mi-au organizat o sesiune de shopping ca sa ma felicite ca ne-am despartit!

La care el, prost insa nu destul ca sa nu fie si fudul, ii raspunde:

Poate sa te consoleze, nu cred ca ai inteles tu bine!

La care ea replica:

Nu, dragul meu, sa ma FELICITE!!!!!

Asa ca ziceti, dragii mei, in cor: Doamne fereste, de femeia care nu te mai iubeste!

Fizioterapie sau cum se mormaie in post…

De ceva vreme ma doare in cot de toate cele: de taiat iarba, de aranjat pomi, de plimbat catelul, de scris la calculator, de fugarit guzganul si tot asa… Initial m-a durut in spate, insa aia mi-a trecut repede dupa o Zumba, doua, insa asta cu cotul vad ca e tenace. Doctorii, toti cei trei la care am fost sa-mi dea un leac, mi-au zis ca de la o varsta asa se intample, ti se ingroasa obrazul si nu-ti mai pasa de nimic – insa eu, fata subtire, nu m-am lasat convinsa – si iata-ma la fizioterapie…

Desi frumos ar fi sa spun ca a fost prima data, nu pot sa va mint asa in fata. N-a fost. Prima data am fost data pe mana unui fizioterapist cand mi-am rupt gatul. Tipul, nu stiu nici cati ani avea, nici cum arata, ca dupa ce-mi ingropam fata in masa de masaj, nu mai stiam daca sa ma vait sau sa ma bucur. Cert e ca m-a reparat pe o perioada scurta.  

Ulterior, la recomandarea unei prietene am incercat un chiropractor. Si pe asta l-am uitat complet. A fost un episod nesemnificativ si nefolositor. El mi-a impartasit teoria lui cu haosul si entropia minima, insa dupa ce m-a intins, sucit si rasucit pe toate partile, am plecat la fel de dezmembrata precum venisem.

Am incercat si un chinez pe o plaja. Mare greseala. Trei zile n-am mai putut sa ma intorc, dupa episodul cu pricina, decat precum ursul – din picioare. Si eram in concediu, pe 80 de euro camera pe noapte! Am folosit-o la maxim, ca de de-aia o platisem!

Baiatul asta, actualul, mormaie. Nu-i batran, insa e unsuros. Si nu vorbesc de cremele alea obligatorii pe care mi le pune pe mine. Mi se pare el unsuros ca om. Si nu inteleg ce-i cu mormaitul. Nu doar cand incerca sa lege o conversatie, ci continuu. E liniste, eu incerc sa nu tip – cand el cu o maiestrie imi striveste toti muschii mainii drepte – si pe fondul concentrarii mele se aude: mmmm mmmm mmmm. Nu-si regleaza vocea. Cred ca gandeste. Iar pentru a se convinge pe el insusi ca e de fata, mormaie. In post.

O zi din viata lui Ivan Denisovici

E patru. Noaptea. Ma chinui sa dorm, insa gandurile ce-mi zburda prin cap ca avioanele, imi rezoneaza in tample cu un bubuit infernal, ce mi se prelinge apoi, domol, spre spranceana dreapta intr-un inceput de migrena… 

Am fost in Porvoo. Nu mai ajunsesem acolo de 100 de ani. Pe masa ma astepta biletul lasat prietenilor mei cu instructiuni de folosire a casei: nu plecati nicaieri fara cheie, usa se incuie automat. Ce important suna, imi si imaginez o fortareata, insa peretii, nevopsiti de ani, ai casei, cumva, nu vor sa se incadreze in viziune. Dimineata a plouat, mocaneste, asa ca am facut curat – era cazul. Cand s-a mai linistit ploaia am inceput sa strangem mere. Intai eu, apoi noi doi, apoi noi trei… merele insa, ne-au invins oricum – am capitulat dupa 3 saci de mere stricate, 2 de mere de compot si o plasa de mere de masa… Bagaje – de cativa ani incoace ma specializez in bagaje. Ia floarea de aici, muta televizorul acolo, ia hainele de vara, schimba covoarele intre ele, plimba-le, suceste-le, schimba mobila, combinari de 5 luate cate 3= 5!/3!x2!.

Masina e plina ochi. Nu ma intrebati cu ce. Plecam spre Helsinki. Lea nu mai are loc decat peste noi. El e iar Häkkinen. Lea isi infige ghearele in bratele mele la fiecare curba… Ploua iar. Moare un far. Mergem la Neste, cumparam 2 becuri H6. Pe 1.10 am programare la service, ce folos – fara faruri nu putem circula, mai ales noaptea, pe ploaie…

Helsinki. Ea pleaca in oras. Se intoarce, bocane, tocane, ma trezesc… Or fi de incredere prietenii ei? Isi vede ea de scoala? Ii va ajunge fericirea de azi si maine?

Maine ma asteapta o alta zi de curatenie – Let’s do it, Myöhemmin – asta chiar ca s-a potrivit… Am si tema pentru saptamana viitoare cu mine – Mi-am castigat doua dimineti sa merg la scoala in timpul saptamanii, insa programul de la serviciu e atat de aglomerat, incat nici nu ajung sa le iau. Macar mi-am listat partea 1 a cursului.

In Alcatraz trebuie sa vopsesc lista (care e crem, restul fiind alb), si sa pun tapet intr-o camera. Inca nu am gasit nici un magazin de unde sa iau picioare pentru masa de sticla, toti vand numai firmelor! Acum stiu codurile produselor care-mi trebuie si stau cu ele in calculator.

Unde e somnul meu? Daca-l gasiti sa-i dati, va rog frumos,  adresa mea…

Esimies Keskustelu

Azi am avut discutia bianuala cu seful, unde el n-are voie sa ma critice, n-are voie sa ma intrerupa, n-are voie sa-mi dea telurile nerealiste si trebuie sa se concentreze pe solutii (adica nu pe probleme) – ca asa sunt instructiunile lui. Eu in schimb trebuie sa-i spun ce ma doare, ce vreau eu de la viata mea si sa-l intreb ce sa fac sa devin mai frumoasa si cel putin mai importanta, daca nu banoasa – ca asa sunt instructiunile mele.

Eu i-am spus: vreau sa fiu CEO, da-mi dea niste zerouri la salariu si  pune-mi numele pe statuia aflata in intersectia din fata firmei. Atat.

El mi-a raspuns – imi place ideea (ca v-am zis ca n-are voie sa-mi spuna: vezi-ti lungul nasului), e un pic de birocratie – o sa vad ce pot face. Intre timp, daca inventezi apa calda si rezolvi toate dificultatile tehnice existente ale produselor noastre, iti scad un numar la grad. Ca la ei cu cat ai gradul mai mic, cu atat esti mai tare.

Asa ca daca ma vedeti ca incep sa scriu la greu pe blog, inseamna ca m-au dat afara… Daca nu, inseamna ca m-au prostit si ma tin in continuare sa fac tot ceea am facut pana acum, pe aceeasi bani. Ne-am inteles ca pana in ianuarie avem termen de urmarit telurile propuse. O sa va chip u posted – in caz ca sunteti curiosi, voi toti cei 3 cititori ai blogului meu. Va multumesc.

Navetista

De ce ti-e frica, de aia nu scapi! Dupa ce m-am mutat la 15 minute de serviciu am ajuns cum necum iar sa fac naveta… Pe ploaie, pe intuneric, pe frig si ceata – nici un soare… Da am o baie (tot neterminata) ce arata ca-n revistele de design… Poate ca merita…

Extemporal

Desi toata lumea ma sfatuieste sa termin cu scoala asta – eu cu o incapatanare demna de cauze mai nobile, sustin ca sunt in stare sa le fac pe toate si nu oricum ci simultan! Asa ca mi-am luat un curs de element finit – pe care-l eu il folosesc cu avant in munca de zi cu zi… Am inceput evident cu partea a doua a cursului – ca v-am mai spus ce parere buna am despre mine… insa baietii astia fac niste chestii de care nu m-am mai lovit pana acum, iar duminica – in ziua data de la Dumnezeu sa-ti revii dupa cheful de sambata (ca am fost de m-am dansat in Apollo pana la 4) eu m-am chinuit 5 ore sa inteleg o problema – ca ulterior sa o abandonez…Profesorul asta ne da extemporal la fiecare curs, asa ca nu cred ca ne vom vedea maine, ca am mai luat un zero saptamana trecuta… o fi timpul sa ma apuc sa crosetez ciorapi?

Mi-am pus faianta in baie, mai!

Sa-i placa lui, iubitului
Sa-i fie bine cand e cu mine
Sa mi-l imbete ca sa-si uite de alte fete….

Ma omoara renovarea asta – cu zile – cu ore – cu picatura chinezeasca… Inot in praf, ma lupt cu sacii de haine, mut scule din dreapta in stanga si uit sa verific daca mai e acolo tunelul- chiar daca are lumina stinsa. Azi insa se pare ca termin cu faianta in baie.

Ce mi se pare cel mai chinuitor – pe langa vastitatea proiectului – e faptul ca nu stim cu siguranta nimic: e materialul ala permeabil? E calitatea X mai buna ca Y? Merita sa iei ciment S100? sau celalalt era mai bun?  Ajunge cablul cu 3 fire pentru intrerupatorul dublu? Complicat, nu? Sa va fac o schema, ok?

1 – Intai vine decizia: ce pereti vrei sa demolezi, ce pereti sa construiesti, vrei usi suplimentare, sau mai multe ferestre, sau alte nebunii – dupa ce te hotarasti cat de cat, le desenezi, le analizezi si te tii de hotararea asta pana la prima rascruce cand trebuie s-o schimbi din diverse cauze…

2 – Stii cam care e topografia, te apuci sa sapi dupa materiale: in ce ordine, de ce, ce calitate, care respira, care transpira, unde pui prizele, cum deschizi ferestrele, ce fel de canalizare vrei… Dupa ce faci o analiza de piata si vezi sute de preturi si calitati, masori totul la sange, cumperi cantitatea si te trezesti obligatoriu ca ori e prea mult, ori prea putin…

3 – Nu mai vorbim de cine iti face treaba, in cazul in care nu esti Samantha, sa cauti oameni calificati cu care sa ai si „chimia” necesara sa-i suporti pe termen lung, nu e usor…

4 – In orice situatie, dupa ce o treaba e aproape gata, e obligatori sa constati ca ceva e gresit si trebuie refacut….

5 – Ai terminat cu peretii, ai terminat cu cablurile, sa vezi ce stres e cu culorile si accesoriile – tu vrei mov – nu gasesti decat verde-n dungi, tu vrei sticla si crom – gasesti plastic si lemn, tu n-ai bani – ei iti cer milioane…

6 – Coordonarea e criminala de asemenea: vrea instalatorul joi – nu poti tu, ca electricianul nu e liber pana vineri – si fara el, nu curge apa? ati pomenit? Vrea ala de la betoane sa vina miercuri – nu poti ca exact atunci instalatorul se imbolnaveste iar ala cu aerul conditionat e in concediu de odihna… Vrei si tu sa vopsesti un perete – nu poti ca ori n-ai pensula care-ti trebuie, ori ti se termina vopseaua-n drum, ori nu e vopseaua destinata pentru scopul ala (daca e vreunul pe acolo ce stie sa inventeze o vopsea buna pentru toate – lemn, beton, tabla, una alta – rugati-l sa se grabeasca un pic)…

7 – Elanul – mie elanul asta mi-a fost alocat in doze fixe. Cand mi se termina doza, nu-mi mai pot misca nimic. Ma loveste letargia… Cred ca asta a fost toata doza pe ziua de azi… No, mai vorbim…

Happy aniversary!

Today is Our Day,Beatiful like Us, I have got a palm tree, So that I remember’ How much we do love…

This singer was one of my gradmother’s favourit… She was afraid that he will die an she will have no one to sing for her. It was not the case – the singer lived 81 years.

This is a piece of my history that become now piece of our present – and tomorrow piece of our history… So, when we’ll be 64, loosing our hair, living madly inlove in our bungalow in Hawaii to have something to remember… Happy aniversary!

La multi ani!!!!

Are mama o fetita,

Cat un ghemotoc!

Are mama o fetita,

Frumusica foc!

Vesela si harnicuta,

Unde s-ar afla,

Parca e o furnicuta!

Asa este ea!

La multi ani, iubita lui mama, sa te faci mare si cuminte!